Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

Iron Maiden - 15 august 2010

Pe scurt: 15 august 2010, aproximativ ora 21, Iron Maiden la Cluj. Si apoi s-a terminat... nu ca nu m-as fi asteptat sa fie asa. S-a terminat pe anul asta, poate chiar definitiv cu concertele. Da, am bilet la Guns N' Roses si la Ozzy. Da, o sa ma duc. Si la Sabaton la fel. Dar stiu ca n-o sa mai am parte de un spectacol peste ce a fost duminica seara.

Pe larg: In primul rand, cateva clarificari. Tin minte ca ma uitam aseara peste ce s-a mai scris despre concert. Si mi-au picat ochii peste un titlu de genul "Iron Maiden la rece" - eu n-as putea sa scriu "la rece" despre concert nici dupa un an. Stiu ca nu am cum sa fiu altfel decat subiectiva. Si ma astept sa fiu injurata pentru cat de lunga o sa iasa chestia asta.

Drumul de la Bucuresti la Cluj.
Ma gandeam initial sa impart asta in doua parti. Una despre gandurile mele, cum m-am simtit eu pe tot parcursul drumului si una cu diverse chestiuni practice. Insa nu stiu cat de bine m-as fi priceput sa le separ.

Nu mi-am luat bagaje. Doar actele, biletul de tren si biletul de concert, bani putini (cam strict cat pentru drumul inapoi, plus inca maxim 10 lei), cheile, telefonul agatat de gat si o sticla de 2 litri umpluta cu ceai cu aroma de portocale (mai corect spus ar fi un fel de otrava, asa era de concentrat), sticla pe care o tinusem la congelator cam vreo 12 ore inainte sa plec. Si hainele de pe mine. Adidasii mei preferati, negri din piele fina, comozi si rezistenti, sosete gri inalte pana peste genunchi (sa-mi protejeze macar putin gambele in caz ca... nu se stie), blugii bleumarin cu care am fost si la Aerosmith si la Sonisphere, tricou alb cu Taz si hanoracul negru larg. Am ales sa plec cu acceleratul 1631 - ruta detaliata (cu toate statiile, timpii de sosire/ plecare) mai jos:

Aveam biletul luat de marti. Eram convinsa ca avea sa fie destul de liber - cine pleaca sambata seara din Bucuresti? Ovidiu (Photoargentique, Pencil portraits by Ovidius) nu era de aceeasi parere:

In timp ce ieseam de la metrou am avut impresia ca vad un tricou cu Iron Maiden pe un om de plastic in fata unuia din chioscurile cu haine de acolo. Cand m-am apropiat... tricoul disparuse. Nu, nu il cumparase nimeni intre timp. Si nici nu il visasem. Se deplasase... pentru ca nu era pe o forma de plastic, ci pe un om... viu. Inainte de ora 19:30, ora la care teoretic (!) trenul ar fi trebuit sa fi ajuns deja in statie, erau destule tricouri rock in fata panoului mare cu listele de trenuri care urmau sa soseasca sau sa plece. Hopaaa... poate ca nu avea sa fie asa liber.

Asteptarea mi s-a parut lunga. Si imi tot venea in minte "you're off to see the Wizard, the Wonderful Wizard of Oz... you'll find he is a whiz of a Wiz if ever a Wiz there was, if ever, oh ever, a Wiz there was... the Wizard of Oz is one because, because, because, because, because, because... because of the wonderful things he does..." Doar ca il cheama Bruce si e din alta parte. Eh, detalii, nu? Trenul a sosit cu 65 de minute mai tarziu decat era programat sa soseasca. Ar fi trebuit sa recupereze jumatate de ora in Bucuresti (din cele 41 de minute de stationare in Gara de Nord). Nu s-a intamplat asta. A recuperat cam 5-10 minute in felul asta. Si da, s-a umplut de lume care mergea la Cluj. Compartimentul in care am stat a fost plin. Un cuplu pe la vreo 30 de ani (avand ca destinatie tot Clujul) si alti cinci tineri care mergeau tot la concert. Presupun ca toate compartimentele erau pline, pentru ca era plin si culoarul.

Deci Ovidiu nu se inselase. Insa nici eu nu gresisem spunand ca prefer sa fie plin de rockeri si nu de babe cu gaini. Raman in continuare la parerea mea cum ca primul lucru care conteaza la o calatorie e calitatea oamenilor cu care mergi. Iar de data asta am avut mare noroc in ceea ce priveste oamenii cu care am mers in compartiment. Si am mai avut si norocul de a vedea un cer superb. Decorat cu o luna "muscata" la plecare, plin de stele in timpul noptii si prezentand un rasarit incredibil de dimineata. Conditiile au fost mult mai bune decat ma asteptam. Vagonul era reconditionat, dotat cu aer conditionat si era curat atunci cand ne-am urcat in el. Compartimentul in care am fost noi a ramas la fel de curat si dupa ce am plecat noi de acolo... nu insa si culoarul... dar despre asta putin mai incolo.

Bineinteles ca au existat si aspecte neplacute. Intai a fost faptul ca trenul avea doua viteze: incet si oprit. Daca i se pare cuiva cunoscuta chestia asta... e posibil sa nu se insele (e din videoclipul asta). Intarzierea trenului a fost de aproximativ o ora la plecare, crescuse la vreo doua ore si jumatate pana la Brasov si a ajuns la aproape patru ore la sosire. Am jucat carti (eu nu stiam, ca na, am fost o bestiuta antisociala mereu... da' m-au invatat si pe mine), am numarat stalpi, lumini, am tot verificat unde eram... Dar totusi, 12 ore pe drum... Si apoi niste exemplare din specia "nu stiu sa judec, nu vreau sa am bun simt, da' stiu sa injur si vreau sa fac scandal si sa las mizerie in urma" care s-au urcat la Brasov. Nu aveau locuri asa ca au inceput se plimbe prin tot vagonul. I-a deranjat faptul ca nu au gasit unde sa stea si ca e plin de "roacheri satanisti" asa ca au inceput sa faca scandal, sa injure (ohoo, cred ca toata lumea si-a imbogatit cunostintele in materie la ce au fost in stare sa scoata din gura), s-au luat de personalul din tren si de mortii lor. S-au luat si de una din fetele din compartimentul in care am fost cand a trecut pe culoar pe langa ei ca sa mearga la baie - "nu va e rusine? de Sfanta Maria voi sarbatoriti satanismul? nu puteti sa ascultati si voi ceva frumos... Salam?" Nici acum nu sunt hotarata: de ras sau de plans? Noi n-am facut scandal, ce am vorbit intre noi nu s-a auzit dincolo de usa compartimentului (inchisa, ca erau aia afara). Si nu s-a injurat in 12 ore la noi in compartiment cat injura unul din ei intr-o propozitie. Noi stim ca gunoaiele se pun in sertarele alea pentru gunoi. Si ca sticlele de plastic mari care nu incap acolo se iau si se arunca la primul cos de pe peron. Eu am tras la un moment dat prea tare de unul din sertare si l-am varsat pe jos. Da' nu mi-a picat nasul sa ma uit cum e mecanismul, sa-i pun piedica la loc si sa pun inapoi inauntru ce se varsase pe jos. Si nici celorlalti nu le-a picat nasul sa ma ajute. Asta in timp ce pe culoar ramasesera resturi de paine.

Sunt hotarata insa in ceea ce priveste alta chestie. A fost ultima data cand mi se intampla asa ceva. Data viitoare o sa caut ceva responsabil de tren ca sa-i convinga sa se linisteasca. Daca nu face asta, eu fac plangere impotriva lui. Da, sunt suficient de tampita incat sa-mi pierd timpul si cu asa ceva. Nu ma intereseaza sa aud ca n-o sa se rezolve nimic. S-a ajuns la situatia asta pentru ca nimeni nu face nimic. Ei bine, eu intentionez sa fac ceva. Ar fi frumos daca si altii ar face la fel. Ah, in dimineata asta am dat de ce se vede mai jos pe cfrcalatori.ro.

Dupa cum se vede mai sus, am dreptul sa ma plang ca nu imi convine sa calatoresc impreuna cu babe cu gaini vii (da, am patit-o) sau cu indivizi precum cei de care am povestit mai devreme. Sau cu cersetori. Cu cat stau sa ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare o idee mai buna. Eu ma plang de specimene de felul asta, sunt amendati, poate asta ii face sa se abtina pe viitor si poate banii aia folosesc la ceva bun.

Au existat si unele incidente neplacute care au condus totusi la ceva bun. Cum ar fi faptul ca la un moment dat tot vagonul a ramas fara curent. Ceea ce a insemnat ca am ramas si fara aer conditionat. Ceea ce a insemnat ca am deschis geamul din compartiment ca sa ne racorim. Ceea ce a insemnat mult zgomot de afara. Zgomot care macar a reusit sa-l acopere pe cel produs de indivizii de pe culoar... aia care probabil mergeau in pelerinaj la vreo manastire de Sfanta Maria de s-au aratat asa deranjati ca niste "roacheri satanisti" le-au poluat vagonul cu prezenta lor acolo.

N-am dormit deloc in noaptea aia, chiar daca vagonul a ramas timp de cateva ore bune fara curent. Si chiar daca nu dormisem deloc nici cu o noapte inainte. Probabil ca si "otrava" mea de ceai cu aroma de portocale in care a rezistat un iceberg pana dimineata a contribuit la asta. Probabil ca au avut un rol si toate gandurile mele care numai linistite nu erau. Nu puteam sa nu ma gandesc la o chestie... in 4 august 2008 ma trezeam cu aripa rupta pentru ca alora le-a sarit in ochi moartea de pe tricoul meu. Doi ani si zece zile mai tarziu... tot eu, de data asta intr-un tricou cu Taz intr-un compartiment cu rockeri. Si de data asta nu se mai luase nimeni de mine... Nu reuseam sa-mi scot din minte nici aia cu "off to see the wizard, the wonderful wizard of Oz... because of the wonderful things he does... except his name is Bruce..." Toate gandurile alea de "I'm really going to see him now... really going to see him... but what if? no... no, no, no!" Imi era frica. Ca intotdeauna. Pentru ca asa fac eu mereu. Habar n-am ce fac, mi-e frica... si totusi fac pasul ala in necunoscut, fara sa spun nimanui, fara "plasa de siguranta," orice as avea in creier... si apoi e "whatever becomes, it becomes..."

Prin Cluj, de la gara in parcarea Polus Mall.
Am ajuns cam cu un sfert de ora inainte de 9. A fost prima data cand am calcat in partea aia a tarii. Studiasem harta Clujului asa ca aveam foarte clar in creier pe unde trebuie sa o iau (Horea, Regele Ferdinand, Piata Unirii, Memorandumului, Motilor, Manastur, Floresti), retinusem cateva repere de pe drum (sinagoga, podul peste Somes, biserica din centru - nu-s pozele mele, eu o luasem repede, de data asta zic mersi, nenea Google). Am mai spus-o, nu stiu pe nimeni care sa mearga mai repede decat mine. Asa ca am lasat destul de repede in urma restul oamenilor porniti pe jos in aceeasi directie... "off to see the wizard, the wonderful wizard of Oz... except his name is Bruce..." Da, stiu, n-am toate tiglele pe acoperis. Insa oricat as merge eu de repede... nu era suficient. Tot ar fi fost mai bine pe roti. Insa pana pe Motilor n-am putut decat sa-mi injur ghinionul - nu am avut de unde sa cumpar bilete. Am intrebat oameni pe strada de unde as putea sa cumpar bilete duminica... au fost toti amabili, insa nimeni n-a stiut sa-mi zica. 3.5 lei un bilet cu doua calatorii. Bleh, scump. Bleh si atitudinea tipei care le vindea. In fine. Am plecat mai departe. Tot pe jos. Pentru ca autobuzul catre Polus nu circula inca la ora aia, iar eu am doua picioare, sunt tanara si pot sa merg. Normal ca in momentul in care am vazut primul autobuz al zilei catre Polus in spatele meu (surprinzator, a venit mai devreme decat scria la chioscul de bilete ca vine primul - acolo era trecut 9:33 pentru plecarea primului din capat, insa la 9:15 eu eram in autobuz, pe podul de la Mall) am luat-o la fuga catre urmatoarea statie care, din fericire era destul de aproape. M-am urcat, m-am uitat la aparatul ala ca la un extraterestru albastru si am intrebat o doamna cum se procedeaza, a fost foarte amabila si m-a ajutat. Si dupa aia m-a pocnit: de data asta ajung! de data asta nu-l mai ratez pe Bruce! Aproape ca plangeam si radeam de fericire. Si in autobuz se auzea piesa asta. Deja eram pe pod, deja vedeam scena. Si apoi s-a oprit, am coborat si am luat-o repede spre zona portilor de acces.

In parcarea Polus Mall, inainte de acces.
La putin dupa 9 si un sfert o parte din intrarile pe culoarele de acces erau deja ocupate, insa majoritatea erau inca libere. M-am parcat si eu la o intrare. Si... am asteptat. Doar vreo doua mutre cunoscute de pe la alte concerte printre cele ale oamenilor care erau deja acolo. Am intrat in vorba cu unii veniti din Cluj. Mini-enciclopedia din mine nu s-aputut abtine sa nu se bage in discutia lor. Steve Harris e nascut pe 8 martie 1956, daaa? (Iii, da, e mai in varsta decat tati...)

Ovidiu a ajuns la 11:11. Asa ca am putut sa o tai inauntru, in Mall. La toaleta!!! Ca in tren imi spusesem ca mai bine am rabdare pana la mall decat sa trec pe langa aia. In momentul ala nimic nu m-ar fi putut face mai fericita decat pipi dupa 18 ore si mult ceai. Si apoi am luat-o la fuga plina de energie pe culoarele de prin Mall. Cred ca multi m-au crezut nebuna. N-am intrat in nici unul din magazine, nici n-am fost suficient de atenta incat sa retin ce magazine sunt pe acolo in afara de Carrefour si un Yves Rocher (hihi, geluri de dus fructate, asta nu se putea sa-mi scape). Mi-au atras insa atentia draciile din poza asta pentru ca sub sticla aia era ditamai groapa si nu puteam sa nu incep sa vizualizez cum ar fi sa se sparga sub mine si sa pic acolo, sa ma tai in cioburi. Si mi-a mai atras atentia... inghetata. Din fata de la Cafe del Sol (nu, n-am retinut pe loc cum se numeste, am cautat apoi pe harta interactiva de pe poluscentercluj.ro ce e acolo), dar nu stiu daca inghetata tine de ei sau e altceva. Arome noi! Trebuia sa incerc ceva, nu? Mi-am ales doua din ele, visine-ciocolata si portocale-martipan. Ambele au fost foarte bune, omul care m-a servit a avut rabdare sa-mi explice ce inseamna numele necunoscute pentru mine, ce contin tipurile alea de inghetata. Si nu doar atat... eu gresisem si ii dadusem mai mult decat costa inghetata de fapt, iar omul mi-a zis asta si mi-a dat inapoi ce ii dadusem in plus.

Mi-am reocupat locul si mi-am luat iar hanoracul pe mine. Probabil ar fi fost buna si o esarfa sa-mi acopar si fata - acum sunt rosie pe nas si pe obraz, ma ustura pielea si simt nevoia sa ma spal cu apa rece la fiecare cateva minute mi se duce pielea de pe nas. Bine ca macar in rest a fost bine. Am transpirat si m-am abtinut sa ma sterg, asa ca am ramas uda, ceea ce era foarte placut atunci cand incepea sa bata putin vantul sau cand ma mai apucam sa folosesc pliantul gasit pe jos pe post de evantai. A inceput sa se aglomereze pe acolo, am inceput sa detectez tot mai multe figuri cunoscute de pe la alte concerte. Ceai, devenit iar cald, apa, umbra tomberoanelor puse intre timp in fata culoarelor de acces, discutii despre concertele care au fost si care vor veni, nenumarate momente in care verificam ceasul si incercam sa ne amagim ca poate ne vor da drumul cu o ora mai devreme. Gandul ala cum ca tot e de un milion de ori mai bine sa fiu acolo, in soarele ala, uda toata de transpiratie, decat asa cum eram inaintea celuilalt concert... cu aripa rupta, sub becul din ambulanta, transpirata de durere... Ce contrast!

Despre organizarea accesului.
Cei care s-au ocupat de asta merita un premiu. Pentru prostie. Si pentru iresponsabilitate. Si unii din ei si pentru nesimtire. Si ar face bine sa-i multumeasca lui Dumnezeu, sau lui Allah sau cui s-or inchina, chiar si diavolului, ca n-au fost incidente urate. Sa explic in detaliu de ce spun asta, sa nu ramana nimeni impresia ca ii injur aiurea. Dupa cum am mentinonat mai devreme, accesul s-a facut pe niste culoare. In capatul lor si perpendicular pe ele au fost puse niste garduri metalice, asa cum se vede in poza asta. Pana aici, nimic grav. Insa... apoi au venit si au pus, dincolo de gardurile alea metalice niste chestii... nu stiu cum se numesc, un fel de umbrele uriase pe patru picioare e bine? Ca sa fie si mai clar, fac o schita. Cu mov sunt gardurile din capatul culoarelor. Cu rosu sunt umbrelele alea uriase. Cu negru sunt picioarele umbrelelor. Marea problema numarul unu: cum mai intra oamenii pe culoarele in capatul carora, dincolo de gard, sunt niste picioare din alea metalice de la umbrela. Solutia? Pai blocam culoarele alea si in capatul celalalt cu un tomberon si nu se mai intra deloc pe acolo. Problema numarul doi: cum dracu' mai dam gardurile alea la o parte dupa ce am pus deja umbrelele si am permis deja accesul oamenilor pe culoare, in conditiile in care deasupra gardurilor e plin de cabluri? Singura solutie ramasa era le traga prin lateral, dar asta ar fi insemnat ca unii sa intre in timp ce altii ar fi ramas blocati, s-ar fi enervat si ar fi ajuns sa tranteasca atat gardurile cat si umbrelele. Eu n-as fi trantit nici un gard (eram prima pe unul din culoare) si nici cei care erau in jurul meu si pe care ii stiam de la alte concerte nu sunt genul sa faca asta. N-as fi garantat asta in nici un caz pentru toti cei de acolo, mai ales ca din spate se auzeau fluieraturi, se urla "rusine, rusine sa va fie! multa m*ie!" si altele de genul asta. Asa ca au avut mare noroc ca lumea chiar a respectat ce au cerut, adica sa nu incerce sa iasa de pe culoare, inainte sa traga ei prin lateral toate gardurile alea. Foarte mare noroc.

Si nu, nu accept lipsa de experienta in ceea ce priveste organizarea de concerte ca si scuza. Pentru ca asta nu are nici cea mai mica legatura cu experienta. Era o chestie elementara de logica. Nu trebuia sa fii geniu sa-ti dai seama ce idee proasta e sa pui alea asa acolo. Pe undeva acum imi si pare rau ca i-am aratat minunea omului ala cret si blond al celor de la Iron Maiden... s-a distrat bine cand a vazut.

Mai departe. Sa zic doua cuvinte si despre lipsa de responsabilitate. Poftiti mostre de raspunsuri primite cand am semnalat problemele si am cerut solutii: "Nu stiu, eu de-abia am ajuns..."/ "De unde sa stiu eu? Eu m-am bagat voluntar ca sa-i vad de unde vreau eu..."/ "Nu sunt eu de vina..."/ "Altcineva s-a ocupat de asta..." A ce suna raspunsurile astea? Mie imi suna a pasat raspunderea catre altcineva, oricine, nu conteaza cine, conteaza doar sa fie altcineva de vina. Eu credeam ca in momentul in care ti se cere o solutie pentru o problema, te apuci sa cauti una... nu sa inventezi vinovati pentru problema.

Ajungem si la nesimtire. Unele culoare au fost pentru fete si altele pentru baieti. Doar ca nu s-a stiut care sunt care de la inceput. Eu am tot intrebat care sunt care (si nu am fost singura). Si ni s-a tot spus ca nu se stie ca n-o sa se stie decat dupa ce vin cei de la paza ca sa ne controleze, ca e dupa cum o sa se aseze pe acolo. Logic ca am spus ca nu e corect asa, ca ar fi corect sa stim dinainte ca sa stim unde sa ne asezam. La care am primit un raspuns de genul "accesul se face de la 17 incolo - nu e vina noastra ca voi ati venit mai devreme..." Poftiiim?!?! Daca eu chiar as face tot ceea ce imi doresc, individul care mi-a spus asta ar fi acum imprastiat bucati-bucatele prin toate tomberoanele din Cluj! Sa ne lamurim cu o chestie. Adica sa explic de ce am stat eu in soare in fata culoarelor de acces timp de opt ore. Chiar mi-am dorit mult de tot sa-i vad de aproape. Chiar inseamna ceva pentru mine. Chiar am suficient bun simt (da, n-am nici forta, recunosc) incat sa nu-mi fac loc tragand coate in burta si adidasi in tibie pentru un loc mai in fata, asa cum i-am vazut pe altii ca mai fac uneori. Da, daca mai exista un loc micut, ma bag ca si eu is mica si incap. Dar nu m-as baga sa imbrancesc pe cineva care a stat mai mult ca mine la intrare (ceea ce inseamna ca probabil si-a dorit mai tare sa vada trupa respectiva din primul rand) ca sa imi fac eu loc in fata. Mai mult, inainte de pranz trecuse pe acolo si omu' ala cret si blond al celor de la Iron Maiden sa ne spuna ca la ora accesului n-o sa avem voie pe culoare inainte sa fim controlati. Ca o sa fim primii care intram, dar totusi ar fi bine sa nu mai stam pe culoare cand incepe sa se adune lumea pentru ca dupa aia nu prea vom mai avea loc unde sa ne dam inapoi. Nu prea au semanat cele doua mesaje, nu? N-au semanat nici ca idee, si nici ca exprimare. Englezu' o stiut sa vorbeasca politicos, nu ca idiotu' ala.

Accesul in sine. Omului din capatul culoarului pe care eram eu nu i-a mers sa-mi scaneze biletul. Nu stiu exact cat timp s-a chinuit, mie mi s-a parut o vesnicie, intrasera deja atatia si alergau spre zona din fata. Pana la urma i s-a facut mila de mine probabil si mi-a zis "lasa, rupe tu biletu' si du-te..." Logic ca l-am ascultat si am luat-o la fuga (atat cat pot eu sa alerg si nu prea pot...), chiar daca stiam ca nu e in regula ce a facut. Da' nici sa raman pe afara din cauza ca au ei probleme cu scanatu' biletelor n-ar fi fost in regula. Am intrat in zona din fata unde am primit bratara neagra cu Iron Maiden - nu-i asa ca-i frumoasa? Ca scrie Iron Maiden pe ea, d-aia... Am avut mare noroc (stiu, eu sunt norocoasa foarte des). Imi tinusera loc la gard oamenii pe care ii stiam de la alte concerte. Au marait putin bulgarii din stanga pana cand tipul care imi tinuse locul le-a zis sa se uite putin la mine sa se lamureasca si ei cat loc pot sa ocup...

In fata scenei, pana sa urce Bruce & co. pe ea.
A fost in primul rand inghesuiala. N-am mai avut parte de o asemenea inghesuiala la nici un concert de pana acum. La toate concertele de pe anul asta la care am fost pana duminica am avut loc sa ma pun pe jos ca sa-mi pastrez energia pentru concert (cel putin la inceput, ca in ziua a doua de Sonisphere s-a aglomerat bine si de la Slayer). Am vazut oameni scosi pentru ca li se facuse rau... mai multi decat la orice alt concert pana acum.

Cargo. Probabil concertul vietii lor - in deschidere la Iron Maiden! Imi pare rau, nu prea am ce sa povestesc despre ei. De atentia mea nu s-au bucurat. Eu eram cu mintea pe alta planeta. M-a pocnit totusi de vreo doua ori cand s-a intamplat sa fiu atenta faptul ca existau destul de multi din public care cantau cu ei. Deci probabil ca au fost destul de apreciati. Nu si de mine. Eu mai mult visam la ce avea sa urmeze.

Iron Maiden si atat.
Mi s-a parut groaznica asteptarea, chiar daca au mai bagat piese precum School's Out, Rainbow in the Dark sau Once Bitten, Twice Shy (apropo, cica era sa crape si Jack Russell zilele astea) si eram convinsa ca au inceput cu vreo trei sferturi de ora mai tarziu. Dar dupa ce m-am uitat la proprietatile pozelor facute atunci am constatat ca fleurdulys are dreptate - au inceput chiar inainte de ora noua. S-au dat la o parte cortinele negre care acopereau mai tot de acolo, s-au aprins o multime de "stele" pe cortina din spate, a inceput filmul unei calatorii prin spatiu pe monitoarele din lateral, a aparut o proiectie a lui Eddie, a aparut si Nicko McBrain sus la tobe si apoi au aparut si ceilalti pe scena. Adrian Smith si Dave Murray (care avea sa fie fix in fata mea mare parte din timp) au venit pe usa din partea stanga (stanga mea, care stateam cu fata spre scena, dreapta lor a celor de pe scena), iar Janick Gers si Steve Harris (avand sigla West Ham pe bas... si protectii in culorile clubului, si chestia aia care ii sustine basul tot in culorile West Ham... si bineinteles faimosul tricou cu "Whale Oil Beef Hooked" - daca mai are si alt substrat chestia asta in afara de faptul ca suna a "well, I'll be fucked!" spuneti-mi si mie, incultura mea generala va va fi recunoscatoare) pe usa cealalta.

Au inceput The Wicker Man. Pentru piesa asta se poate spune ca am avut parte de incalzire la Sonisphere - i-au tot dat videoclipul pe monitoare. Poate ca sunt eu dusa rau, dar primul lucru la care ma gandesc eu cand vad/ imi vine in minte videoclipul e faptul ca... Eddie care cam multi dinti - 36 vizibili. Odata ce s-a intrat in piesa a navalit si Bruce pe scena. A venit spre centru alergand, a sarit peste boxe, s-a intors langa tobe si apoi l-am auzit si eu pentru prima data "pe viu" - "hand of fate is moving and the finger points to you..." Dave Murray in fata mea, tot numai un zambet, Janick Gers in partea opusa a scenei jucandu-se cu chitara in timp ce executa jocul ala de picioare amuzant. "You watch the world exploding every single night..." - nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc cat de adevarata e asta pentru el. Publicul a explodat cand au urcat pe scena la Cluj si sunt destul de sigura ca asta se intampla si prin alte parti. Bruce adresandu-se lumii cand cu "Transylvania", cand cu "Cluj", cand cu "Romania". Avea sa fie si pe punctul de a scapa un "Bucharest" acolo, dar s-a oprit in mijlocul cuvantului si a dres-o cu "Romania." Steve Harris peste tot pe scena, cand in fata tobelor, cand in fata mea langa Dave Murray, cand in capatul celalalt al scenei. Un "your time will come" cantat de Bruce, unul de public. Par. Ud. Al meu. Lipit de obraji, intrat in gura, in ochi. Si senzatia aia cum ca deja ametesc. Teama ca nu voi rezista pana la sfarsit. Nu... Dave Murray aratand catre... nebuna de mine, care era cu picioarele in aer, sprijinita de gard intr-o mana si in stomac? Acum inghet... daca m-ar fi impins cineva din spate as fi picat dincolo de gard. "Nothing you can contemplate will ever be the same, every second is a new spark sets the Universe aflame..."

Au urmat cateva cuvinte ale lui Bruce ca sa introduca Ghost of the Navigator. Dar nu mai tin minte ce a zis... Nici atunci nu cred ca eram eu in stare sa-mi dau seama prea bine ce zice, eram destul de ametita dupa atata dat din cap. Tin minte ceva de genul "glad you could come" (?), tin minte ca agita publicul "let me see those hands!" si mai tin minte ceva de genul "maybe you got lost" (?). Si mai tin minte lumina albastra care cadea pe el. Pe undeva imi pare rau. Nici eu nu stiu ce imi doresc mai mult in timpul unui concert. Imi doresc sa ma dezlantui, dar in acelasi timp imi doresc sa plec de acolo cu amintiri, sa studiez gesturi, expresii, sa fac poze. E destul de greu sa le fac pe ambele. De cele multe ori nu-mi prea iese. Pe piesa asta m-am mai linistit putin... nu foarte mult. Am inca lipita de creieras imaginea aia cu Dave Murray si Steve Harris (venit iar in fata mea) asa cum ii vedeam printre suvitele mele ude. "Dreams they come and go, ever shall be so, nothing's real until you feel..."

"Maiden! Maiden! Maiden!" urlat de public inaintea singurei piese vechi din primele doua treimi de setlist. Wrathchild. O piesa care mie nu-mi zice mare lucru.

Si apoi in spate a fost desfasurata o alta cortina decat cea generica pentru primele trei piese. Una care trada piesa ce avea sa urmeze... printr-un turn (sau ce dracu' o fi ala) prezent si pe coperta respectivului single. Doar ca avand si El Dorado scris pe el in varianta de pe cortina. Piesa se pare ca a prins (si nu doar la mine), pentru ca lumea de prin jur era incantata. Nu suficient de incantata pentru Bruce? "I can't hear you, Cluj! Scream for me, Cluj! Scream for me, Romania! A sunat ireal de bine pe piesa asta (nu ca omu' n-ar suna al dracului de bine in general). Si tot pe piesa asta tin minte ca l-am vazut pe Janick Gers cantand la chitara cu unul din craci in aer, pana aproape de nivelul capului. "You'll be sailing for glory before you know what is right... I'm the jester with no tears and I'm playing on your fears... the eternal lie I've told about the pyramids of gold... well, you only get one chance and it's too good to miss... if I didn't lie to you, then I wouldn't exist... you've got one last chance to try... so gone is the glory and gone is the gold... there is no easy way for an honest man to die which is something you should think of as my lifeboat sails away..."

Si s-a desfasurat iar alta cortina in spate. Una cu imaginea de pe No More Lies - Dance of Death Souvenir EP. Si apoi s-a auzit "there are more things in Heaven and Earth than are dreamt of in your philosophy." Dance of Death. Mmmm... eu sunt destul de impartita in ceea ce priveste piesa asta. Imi place partea instrumentala (mai ales cea de imediat dupa "they had ascended from Hell"), imi place ca are o poveste, imi place ideea centrala a povestii... nu ma inteleg insa cu vesurile din partea de mijloc, parca nu curg lin, par asa fortate pe muzica... chiar daca imi place cum curg inceputul si mai ales sfarsitul - "When you're lying in your sleep, when you're lying in your bed and you wake from your dreams to go dancing with the dead..." Asta a fost piesa in timpul careia Adrian Smith a avut agatati carnatii de chitara (un fel de baloane in forma de carnati, sa nu se inteleaga altceva; edit: da, aia pe care ii culesese Bruce de pe jos de pe scena, am citit ca ar fi fost aruncati din public si ca ar fi fost reali... mie mi s-ay parut ca arata foarte... din plastic). Si piesa in timpul careia l-am vazut pe Bruce enervat de ceva ce vazuse pe jos. Sper ca doar un ventilator care nu mai era la locul lui si ajunsese intr-o "gaura" de pe scena, pentru ca eu n-am vazut ca omu' care a venit dupa ce Bruce a disparut in spate sa faca altceva in afara de a scoate ventilatorul de acolo si de a-l da inapoi in spate langa boxe. "To this day I guess I'll never know just why they let me go..."

Alta cortina care a dezvaluit ce piesa avea sa urmeze (pentru ca avea pe ea exact imaginea de pe coperta pentru single). The Reincarnation of Benjamin Breeg. Pe piesa asta am fost ceva mai linistita. Pentru ca... greu de crezut, stiu, dar si Bruce la fel. Nu mai vazusem nici un live din 2010 cu piesa asta, iar inainte parca nu suna asa linistita. Demons are trapped all inside my head...

Alta cortina. Cu un Eddie oarecum asemanator cu cel de pe coperta pentru The Trooper - tot soldat, tot aceeasi pozitie, tot cu steagul in mana, insa de data asta intr-o uniforma verde si cu casca pe cap. Nu, n-a urmat The Trooper, ci These Colours Don't Run, introdusa de Bruce cu "a song about warriors, my friends... the fighting process... they believe and they never, never give up!" Piesa asta avea sa ma bantuie pe drumul inapoi de la mall catre oras - "these colours don't run from cold bloody war...". N-o sa uit nici momentele cu toti cei trei chitaristi in mijloc - Dave Murray, in mijloc, tot numai un zambet, aratandu-i publicului pe ceilalti doi (Janick Gers in stanga lui si Adrian Smith in dreapta). Deci n-a tinut mult momentul meu de liniste pentru ca pe piesa asta am fost iar cu picioarele in aer, cu burta pe gard si cu suvitele ude in ochi si in gura. "For the passion, for the glory, for the memories, for the money..."

Cortina cu Eddie in rol de soldat s-a dat la o parte si a ramas doar cea generica. Asta pentru una dintre cele mai speciale piese pentru mine - Blood Brothers. Piesa pe care Bruce i-a dedicat-o lui Dio. A fost o surpriza placuta pentru mine sa aud cum lumea din jur canta "we're blood brothers..." Mai ales in conditiile in care stiu ca multi n-au fost prea incantati de faptul ca majoritatea pieselor au fost de pe albumele din 2000 incoace. Eu... bineinteles ca m-am agitat, am fost iar pe gard cu o mana balansandu-se in aer in timp ce sopteam versurile. Si transpiratia s-a amestecat cu lacrimi... "and in a moment the memories are all that remain and all the wounds are reopening again... when we think that we've used all our chances and the chance to make everything right, keep on making the same old mistakes makes untipping the balance so easy when we're living our lives on the edge..."

Alta cortina. Cu alta imagine de pe coperta unui single. De data asta a fost vorba de Wildest Dreams. Nu ma omor dupa piesa asta, desi ma prinde uneori. Duminica a fost mai mult un interval in care m-am mai linistit. Si am putut sa-i mai observ putin pe oamenii de pe scena. In special pe Janick Gers care se invartea cu chitara si executa iar faimosul lui joc de picioare. "And I just feel I can be anything that all I might ever wish to be and fantasize just what I want to be, make my wildest dreams come true, yeah! I'm on my way, out on my own again..."

Alta cortina. Cu o imagine care mie nu imi spunea nimic. Hmmm... m-am simtit inculta in momentul ala. Piesa care a inceput a fost No More Lies. Cu un Bruce care s-a tarat pe burta pe boxe pana sa ajunga in lumina - hihi, eu am fost aia cu un sprit de observatie ascutit, aia care l-a reperat inca de cand l-a ajuata un om de-al lor sa se urce acolo si care le-a aratat celor din jur ce face omu'. A inceput sa cante chiar in fata mea si mi s-a parut foarte expresiv. Ca si pe prima piesa, un "no more lies..." era cantat de el, urmatorul de public si tot asa. "Time is up it couldn't last, but there's more things I'd like to do... I'm coming back to try again someday maybe I'll wait till then..."

Alta cortina. Cu imaginea de pe coperta Brave New World. Alta piesa pe care m-am agitat si pe care chiar am urlat. Frumoasa piesa, impresionanta expresivitatea lui Bruce, impresionanta si energia pe care o aveau inca in ei pentru ca inca erau capabili sa sara, sa alerge sa danseze... si nici macar nu pareau obositi... "What you see is not real, those who know will not tell, all is lost, sold your souls to this brave new world... rip the bones from my flesh... silent screams laughing here, dying to tell you the truth, you are planned and you are damned in this brave new world"

Aici avea sa se termine cu piesele de dupa 2000. A ramas doar cortina generica si a inceput Fear of the Dark. Piesa pe care am simtit iar nevoia sa ma urc cu burta pe gard. Piesa la care publicul a reactionat zgomotos. Spuneam ca la inceputul No More Lies m-am simtit inculta pentru ca nu mi-au zis nimic coloanele si statuile din imaginea de pe cortina. Pe la sfarsitul piesei, Steve Harris a venit in fata mea si cu ocazia asta m-am simtit si ramolita (nu ca privindu-l pe Bruce nu m-as fi simtit la fel, da' in comparatie cu Bruce oricine e oricand ramolit) pentru ca omu' s-a apucat sa topaie pe loc de parca ar fi avut arcuri in talpa. Si, in timp ce sarea, sareau si stropi de transpiratie de pe el. Avea tricoul ud. Tot. Nu ud pe alocuri. Ud tot! De sus pana jos! Pantalonii erau si ei uzi de-a lungul osului, unde se lipeau de piele atunci cand ridica piciorul. "Maybe your mind is playing tricks..."

O noua cortina si, pentru putin timp am crezut ca au schimbat setlistul, ca nu mai e cel standard, ca o sa bage si alte piese de pe albumul nou. Cea pe care o aveam in minte era cea care da si titlul albumului pentru ca imaginea de pe cortina era imaginea de pe coperta albumului. M-am inselat. Au intrat in Iron Maiden. Bruce are o voce extraordinara. De fiecare data cand aud piesa asta ma gandesc cum suna cu Paul DiAnno... nu mi-a placut. In timpul piesei asteia era sa o comita si sa salute capitala. A dres-o insa la jumatatea cuvantului. Tot asta a fost piesa in timpul careia Eddie, acum extraterestru, a intrat pe scena. A salutat publicul, s-a chinuit sa-l prinda pe Janick Gers care alerga in jurul lui cu chitara, iar la un moment dat si printre picioarele lui, s-a luptat putin cu el, a venit apoi in cealalta parte a scenei (adica in fata mea), l-a studiat putin pe Dave Murray, a primit si el o chitara si, pe final, Iron Maiden au avut patru chitaristi. "I just want to see your blood..." La sfarsitul piesei Janick Gers si-a aruncat chitara in aer, iar Bruce a salutat publicul "thank you, good night from Iron Maiden, from Eddie and from the boys..." in timp ce Dave Murray si Eddie se duelau cu chitarile in joaca. Si apoi au parasit toti scena... cu exceptia lui Nicko McBrain care a venit in fata si si-a aruncat betele in public. Dupa care a plecat si el de pe scena.

Doar ca sa se intoarca toti peste putin timp cu The Number of the Beast. Si cu incornoratul pe scena. Asta a fost o alta piesa la care publicul a reactionat zgomotos. "I'm coming back, I will return and I'll possess your body and I'll make you burn! I have the fire, I have the force, I have the power to make my evil take it's course!"

Au continuat cu o piesa care mie mi se pare absolut superba, in special in prima ei jumatate - Hallowed Be Thy Name. "I'm waiting in my cold cell when the bell begins to chime, reflecting on my past life and it doesn't have much time... 'cause at 5 o'clock they take me to the gallows pole... the sands of time for me are running low... running low... when the priest comes to read me the last rites, I take a look through the bars at the last sights of a world that has gone very wrong for me... can it be there's been some sort of an error, hard to stop the surmounting terror, is it really the end, not some crazy dream? somebody please tell me that I'm dreaming, it's not easy to stop from screaming, but words escape me as I try to speak... tears they flow but why am I crying, after all am I not afraid of dying... as the guards march me out to the courtyard, someone calls from a cell "God be with you..." - if there's a God, then why has he let me go?"

Si apoi s-a terminat. Cel putin pentru mine. Ultima piesa, Running Free am simtit-o putin diluata. Asta in mintea mea. Pentru ca fizic am simtit-o destul de intens si dureros. Concertul asta a fost probabil cea mai violenta experienta de pana acum. Ma refer strict la "impingeala" din timpul concertului, nu si la incidentele de la acces. A fost singura data cand m-am trezit strivita atat de tare incat nu mi-am mai simtit mainile o vreme. Singura data cand m-am uitat cu groaza la bratul meu strivit intre gard, brate din dreapta si brate din stanga... gandindu-ma "la dracu'... o sa-mi rupa osul, vreau sa-mi scot mana de acolo..." Si nici n-am fost in stare sa urlu, sau...? Stiu ca am vrut, nu stiu daca a iesit vreun sunet... Si chiar daca am reusit sa urlu, nu s-a auzit, n-am auzit nici macar eu.

Pene, protectii, bete aruncate in public. Bruce intreband cine vrea caciula lui, stropi de transpiratie sarind in aer in timp ce o agita in mana... a aterizat destul de departe de mine din pacate. Stiu ca am urlat "your t-shirt!!!" (hehe, da, da, daaa, ala taiat pe care scrie "PSYCH WARD" - ce, nu merit sa fiu in asa ceva?) in timp ce eram iar pe gard, cu picioarele in aer si trageam de propriul meu tricou cu Taz. Dar n-avea cum sa se auda la cat zgomot facea restul lumii... Nici eu nu cred ca m-am auzit...

Imi simteam bratele foarte ciudat. Le simteam enorme, straine... Mi-am bagat ghearele in ele ca sa simt... sa simt o senzatie normala de durere, sa le simt ca sunt ale mele. Si apoi am primit ceva. Prin bunavointa tipului de langa mine, care prinsese doua. Pana de la Dave Murray. Folosita! Cu urmele corzilor pe ea! E doar a doua pana folosita pe care pun gherutele. Prima a fost cea de la Phil Campbell, zgariata. Asta nu e zgariata, dar are marginea stricata in doua locuri, se vad clar urmele corzilor...

Am plecat de acolo avand inca muzica in creieras si strangand pana in mana. Si apoi m-a pocnit cat de aglomerat poate fi, cum de-abia ne miscam... si am inceput sa caut culoare printre oameni, sa ma bag, cred ca i-am si speriat pe unii... Ceva mai tarziu, sub dus, m-a pocnit ca m-a ars soarele pe nas si pe obraji, ca sunt plina de vanatai pe maini, pe picioare si pe spate, ca m-a calcat cineva atat de urat incat am ramas cu rana pe picior, ca nenorocirea aia de plastic de la sutien mi-a facut si ea o rana urata pe spate.

Despre concert si trupa.
Mi-au placut la nebunie. Luand in considerare doar combinatia dintre executia pieselor si energia transmisa publicului, a fost cu siguranta cel mai tare concert de pana acum. Si da, e altceva decat DVD-urile. Pentru ca totusi m-au surprins, desi nu prea au existat elemente ale spectacolului lor care sa-mi fie necunoscute. Nu stiu de ce as fi crezut ca doar pentru concertele care stiu ca o sa iasa pe DVD incearca sa impresioneze si ca in realitate nu prea au cum sa fie la nivelul ala mereu. Bruce este o adevarata minune a naturii. Are o voce excelenta, a sunat fenomenal duminica. Si cum alearga si sare (poza nu e a mea, dar e dintr-un concert de anul asta)... wow! Nu stiu cati oameni au fost acolo, desi eu as zice ca nu prea incapeau 20 000. Sa presupunem totusi ca au fost atatia. Nu cred ca ar fi putut sa gaseasca cineva macar cinci (!!!) care sa fie intr-o forma fizica macar apropiata de cea a omului. Mie imi e acum rusine cu mine... si am jumatate din varsta lui. Am zis in seara aia ca ma las de sala... imi pun DVD-urile si ma apuc sa incerc sa-i imit miscarile... cred ca e mai eficient asa.

Am auzit multa lume plangandu-se de faptul ca au avut prea multe piese noi in setlist. Eu sunt copilu' cu cifrele, cu stiintele exacte asa ca intai o sa prezint cum stau lucrurile... Piesele din setlistul pentru turneul asta sunt cele despre care am scris mai sus, exact in ordinea aia. Dar cum se vad mai bine intr-o lista...


Dupa cum se vede, 10 piese din 16 sunt de pe ultimele 4 albume. Nu e nimic de pe Piece of Mind, nimic de pe Powerslave, nimic de pe Somewhere in Time, nimic de pe Seventh Son of a Seventh Son.

Mie nu mi se pare deloc un lucru rau ca au ales sa bage piese de pe ultimele albume. In primul rand, cred ca e evident ca mie imi plac albumele scoase dupa intoarcerea lui Bruce si sunt de parere ca merita o sansa. Si e pacat ca foarte multi au ramas fixati in urma cu 25 de ani, ca atunci cand se duc la concert privesc piesele noi doar ca pe ceva ce vor trebui sa tolereze pentru a putea sa asculte si piesele vechi (daca i se pare cuiva cunoscuta chestia asta... e o mostra de intelepciune auzita in urma cu cativa ani de la Paul Stanley intr-un interviu in care explica de ce n-ar mai scoate un nou album - "people will tolerate the new songs when it's the old ones they want to hear"; da, stiu, s-a razgandit intre timp, dar asta e o cu totul alta poveste). Pentru ca mie nu mi se pare ca Iron Maiden ar fi o trupa definita doar de doua-trei albume. Pentru ca au unele piese care mie mi se par al dracului de bune si pe albumele mai noi. Eu chiar admir faptul ca au avut curajul sa faca asta atunci cand stiau ca foarta multa lume astepta altceva.

M-a amuzat ca au existat oameni care au spus ca a fost o surpriza destul de neplacuta ca au ajuns la concert si majoritatea pieselor le erau necunoscute si unii care au spus chiar ca ar fi stat acasa. M-a amuzat pentru ca... asta n-a fost in nici un caz primul concert al turneului, a fost chiar printre ultimele din vara asta. Iar Iron Maiden au un setlist pe turneu. Rar se intampla sa schimbe ceva la el. Singurele schimbari la care m-as fi asteptat ar fi fost sa mai bage si alte piese de pe ultimul album, avand in vedere ca mai erau doar cateva ore pana sa iasa. Insa n-au facut asta nici la Cluj si nici marti seara in Italia (edit: si nici joi seara in Belgia).

Am auzit oameni plangandu-se de faptul ca n-au cantat decat o ora si jumatate. Mmmm... aproximativ. Au intrat pe scena la ora 21 fara 5-10 minute, iar ultima poza facuta de mine in timpul Running Free e de la 22:29. Cu cat au lipsit de pe scena inainte de ultimele trei piese, se ajunge pe undeva pe la o ora si jumatate, da. Dar... repet, asta a fost setlistul standard. Nu au cantat nicaieri mai mult in turneul asta. Mai mult, si in anii trecuti setlistul lor a fost tot de 16 piese. Si cat s-au agitat pe scena intr-o ora si jumatate nu se agitau altii in cinci ore (in primul rand pentru ca nici macar n-ar fi fost capabili?). Asta in caz ca a ratat cineva ce am scris despre Steve sau Bruce ceva mai sus.

Edit: Referitor la sonorizare ca de-abia acum mi-am adus aminte si de asta. Stiu ca multa lume s-a plans si de asta. Insa chiar in fata la gard s-a auzit nu bine, ci al dracului de bine. Probabil ca in alte parti au stat altfel lucrurile, asa cum a fost si la Aerosmith. Sincer, pentru mine astea au fost concertele cu cea mai buna sonorizare de pana acum. Se pare ca nu si pentru cei care au stat mai in spate. Se mai intampla si invers. La Alice in Chains, de exemplu, s-a auzit foarte prost in fata. Si apoi am auzit ca in spate lucrurile n-au stat deloc asa. Am gasit apoi si niste clipuri filmate mai din spate si imi venea sa-mi trag palme... se auzea foarte bine.

Mi-ar placea sa-i vad iar si in 2011. Oriunde.

PS - Doua intrebari:

  1. Are cineva idee cum se poate scoate bratara aia de la mana fara sa o stric? Si ma refer la alte sugestii in afara de "slabeste si tu vreo sapte kilograme..." nu ca n-as fi in stare s-o fac si pe asta da' in trei-patru luni pana atunci se murdareste sigur de ceva ce nu se duce la dus... plus ca nu cred ca ar trece nici asa... S-a rezolvat!
  2. Are cineva idee daca pot face rost de asta la noi? Nu cumparat de pe net, eu nu mai am card valabil... Stiu ca am mai gasit National Geographic (in engleza) si Auto Motor und Sport...

24 pareri la Iron Maiden - 15 august 2010

  • cine: Ovidius-artwork delete comment icon
    cand:
    Superb :D
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Cum sare Bruce? :D Stiu, is rea :P
  • cine: Ionut delete comment icon
    cand:
    nu-mi vine sa cred ca am putut citi si cat mi-a placut. chiar super!
  • cine: Florin delete comment icon
    cand:
    He he, scrisesem un comentariu kilometric legat de piese vechi si noi. Am avut o cadere de tensiune si l-am pierdut poate ca-i mai bine asa. Incerc sa spun mai pe scurt. Ascult metale grele (si mai putin grele) cam de prin '83, am avut o gramada de albume noi care ma incantau, cel mai clar exemplu imi pare cel cu Megadeth, or fost dementiali pana la Cryptic Writings, io asa consider. Cu Maiden la fel, undeva mi s-o rupt filmu intre No Prayer for the Dying si Fear of the Dark, albumele alea le-am considerat slabute (de pe Fear mi-o placut mult doar Afraid to Shoot Strangers si Wasting Love, iar de pe NPFTD, doar Run Silent Run Deep), culmea, instrumental mi-o parut mai bine gandit Virtual XI.
    In fine, pana la urma muzica e altceva pentru fiecare, ea transmite ceva si nu oricine ii dispus sau capabil sa inteleaga. Fiecare cu gusturile si preferinele lui, insa mi-ar placea grozav sa mai scoata ceva in stilul Children of the Damned, Hallowed Be Thy Name, Revelations, Phantom of the Opera (solo-urile is criminale ), Alexander the Great, Deja-Vu si ar mai fi, da iar nu mai termin comentariul.
    Sa se noteze ca sunt batran si am obiectii :))
    Ai tinut minte o gramada de detalii, he he, io nici pe sfert n-as fi reusit, oricat mi-as fi chinuit neurolul. Foarte fain povestit si foarte faine pozele.
    O sa pun burta (la modul foarte serios) pe albumele noi.
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    @Ionut: :)

    @Florin: Mie imi pare rau ca s-a pierdut, chiar as fi fost curioasa.

    Din '83 a trecut mult timp, eu nici nu eram nascuta pe atunci. N-am nici macar patru ani de cand ii ascult. Si, dupa cum am zis, prima data cand i-am ascultat si mi-au placut a fost atunci cand am bagat CD-urile Rock in Rio din 2001 cand au avut piese de pe Brave New World la greu. Mai incercasem si inainte primul album si nu mersese. Si acum e ok daca le baga live, daca e vocea lui Bruce, dar sa ascult ascult primele albume de studio cu vocea lui Paul Di'Anno eu nu rezist. Nu stiu, nu-mi place vocea si nu pot sa trec peste asta.

    Fear of the Dark e asa si asa. Piesa care ii da titlul e slabuta, sincer nu-mi zice multe, dar e "catchy" (cel putin pe mine ma prinde) si placuta de ascultat. La Afraid to Shoot Strangers mi se pare absolut dementiala partea instrumentala din mijloc. Wasting Love a fost printre primele piese ascultate de la ei cand m-am impiedicat de videoclip pe YouTube - atunci chiar mi-a placut, dupa aia... nu stiu, s-a cam diluat.

    Run Silent Run Deep... da! Imi place cum curge piesa, imi place la nebunie cum suna Bruce si refrenul e printre cele care e imposibil sa nu se lipeasca de creieras.

    Alexander the Great a fost dragoste la prima ascultare :D si inca imi place mult.

    Revelations mie imi place la nebunie in versiunea de pe Live After Death. Aaa... ok, eu nici nu stiu cum suna piesele de pe Piece of Mind pe albumul de studio. Si asta se aplica si la alte albume Maiden. Mi-am cam spus mereu ca nu pierd mare lucru din moment ce oamenii reusesc sa sune asa bine live.

    La Children of the Damned imi place inceputul, in rest nu pot spune ca m-a impresionat. Hallowed Be Thy Name cred ca am mai zis ca imi place la nebunie. Versurile din prima parte si instrumental toata.

    Phantom of the Opera are intr-adevar niste parti instrumentale foarte reusite. Ca versuri n-a reusit sa-mi atinga insa ceva sensibil. Si bineinteles trebuie sa fie live cu Bruce pentru mine (stiu, eu am o obsesie cu asta :)) ).

    Asta ca sa se inteleaga cum stau lucrurile. Ca faptul ca imi plac albumele noi nu inseamna ca nu mi-ar placea si cele vechi. Dar in continuare raman la parerea cum ca e pacat ca multa lume le refuza. Maiden nu sunt genul de trupa care sa fi scos doar doua trei albume bune dupa care sa se fi culcat pe o ureche :) Da, suna altfel, dar eu zic ca tot bine :)

    Cat despre memorie, Eddie intra pe scena in timpul Iron Maiden din partea cu Dave Murray & Adrian Smith, saluta, se duce in partea opusa la Janick Gers care il necajeste putin cu chitara, alearga in jurul lui, Eddie se chinuie sa-l prinda, "se bat" putin cu chitara la mijloc, Eddie il lasa in pace se duce spre Dave Murray, vrea chitara lui, n-o primeste in schimb primeste alta si asa termina Maiden piesa in formula cu patru chitaristi :D Iar Janick Gers isi arunca chitara in aer. E standard bucata :P Si alte bucati ale spectacolului la fel... poate le-as fi ratat daca nu as fi stiut ca vin...
  • cine: Drace delete comment icon
    cand:
    Foarte frumos si detaliat ai povestit, aproape ca parca as fi fost acolo. :)

    Cargo au cantat in deschidere si la conrtul Iron Maiden din 1995, am fost acolo, toata lumea se intreba daca o sa apara si Kempes, solistul avusese un accident foarte grav de motocicleta, si a aparut, desi era foarte slabit si abia se tinea, din pacate Bruce Dickinson a lipsit, pe vremea aia Maiden il aveau pe Blaze Bayley, dar si asa a fost un concert extraordinar, inca numarul 1 pentru mine, desi e evident ca nu sunt tocmai un fan al trupei.

    Iron Miden - Trooper, Bucuresti 1995

    Si atunci au gafat cand au salutat publicul, de unde se vede ca geografia nu este punctul forte al maidenilor, confundand Bucharest cu Budapest, offff!

    Legat de CFR, am fost de curand in Gijon, care fata de Madrid e ceva mai departe decat Clujul de Bucuresti, 5 ore, uneori trenul atingea 249km/h, dar "nu-i bai", am mers si prin Romania destul de mult cu trenul, de cateva ori numai la Cluj, faceam cam 9 ore, dar nu am probleme cu asta, e ok pana la urma.
  • cine: Florin delete comment icon
    cand:
    In comentariul 'cela lung, acela pe care l-am pierdut, explicam cum mi-o placut Metallica pana in '91, Skid Row pana la sUBHUMAN rACE (am tinut minte bine, da ?) unde m-o incantat Into Another si mi-o placut Beat Yourself Blind si vag Eileen, insa restul pieselor, nup, Megadeth pana in '97 scl. Nu cred ca-i vorba de albume noi, ca de atunci, tot mi-o venit albume noi, unele mi-o placut, altele ba. Vezi, tu spui "Da, suna altfel, dar eu zic ca tot bine", io spuneam "pana la urma muzica e altceva pentru fiecare, ea transmite ceva si nu oricine ii dispus sau capabil sa inteleaga", daca tot suna alfel albumele noi, poate sa insemne ca nu-i plac sau ca nu-s dispus sau capabil sa inteleg 'alfel', ceea ce nu-i rau, nu-i nici bine, pentru ca fiecare avem dreptul sa ne placa sau sa nu ne placa, asa cum tie nu iti place Paul Di'Anno (si-i dreptul tau sa nu-ti placa) ;)
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    @Drace: Uite ca asta nu mai stiam :) Ca si in '95 au deschis tot Cargo.

    Eu ma bucur ca i-am vazut cu Bruce. Pentru mine el e vocea Maiden. Si n-o gafat chiar asa rau, ca n-o zis nimic de Budapest :) cum o facut Hetfield la Sonisphere :P Era sa-i scape un Bucharest si atat, in rest o zis Cluj sau Transylvania sau Romania :)

    Cat despre CFR, nu mi se pare deranjant ca face cat face atatata timp cat nu trebuie sa ajung undeva la o anumita ora (ar fi fost tragic daca ajungea la pranz, nu mai aveam loc la gard) si atata timp cat nu trebuie sa suport anumite specimene (de genul celor de pe culoar).


    @Florin: Probabil ca ai dreptate, probabil ca depinde de foarte multe lucruri.

    Nici mie nu mi-a placut Load la inceput si apoi chiar a ajuns sa-mi placa mult de tot.

    Into Another e singura piesa de pe albumul ala care imi place cu adevarat. Dupa aia nici n-a mai fost Sebastian Bach si n-am prea gustat nici Thickskin, chiar daca mi-au placut mult piese precum Ghost sau See You Around. Iar ultimul lor album sincer nici nu l-am mai ascultat.

    De Megadeth ce sa mai zic, mie mereu mi-au placut albumele lor "in dungi" adica unele piese da, unele piese nu.

    Oricum ar fi, Maiden rup live :D Si chiar si piesele care altfel nu-mi spun mare lucru imi par ca suna bine live. De fapt acelasi lucru l-am constatat si acum 2 luni cu Aerosmith.
  • cine: Neliniştitu' delete comment icon
    cand:
    Fain, bre, fain! Ăsta "sumar" de concert! :)))
    Dracu' ştie ori poate numai tu :D, cum de ţii minte atâtea detalii! Da-i bine pentru ăi de te citesc. :)
    Sunt de partea lui Florin, numai că eu mă duc şi mai încolo, pe la "Seventh Son", după care, eh!, zic io, şi-au pierdut din vâna metalică care dădea p-afară între '82 şi '88. Oricum, sunetul de pe "Powerslave" nu a mai fost egalat pe nici unul dintre viitoarele albume. Vin în sprijinul afirmaţiei mele cu "Aces High" şi piesa pe care mă dezmembrez total, "2 Minutes to Midnight".
    Da, dar chiar şi cea mai de coco bucată de-a lor sunt rupere live!
    Cu "Load" rămân la nu, he-he!
    Mulţam fain şi uichend de extremă fericire să ai! :)
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    :)
  • cine: AdyK666 delete comment icon
    cand:
    wow :)) apoi tu ai scris. esti fan tru' :D
    fain, fain. Si ai pana Maiden. :>
    am taiat deja bratara... ma gandeam si eu la 2 surubelnite plus o mana, doua in plus, dar mult prea complicat :D
    noh have fun la Ozzy si Guns N' Roses :)
  • cine: ocsike delete comment icon
    cand:
    ioi, fain ai mai povestit-o, documentată bine... chiar ne intrebam aseară cu un prieten de pe câte albume o cântat, io ziceam patru, el zicea 6-7. :))
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    @AdyK666: mersi :)


    @ocsike: opt :P
  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    De ce nu scrii tu recenzii pe la vreun siteulet de profil :P ? (Ma refer la republicarea celor de pe blog).

    Altfel : Ai bilet la Sabaton sau vei merge la Sabaton :) ? (m-a intrgiat prima fraza)
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Pentru ca sunt doar impresii personale si nu sunt cine stie ce mare cunoscatoare.

    N-am inca bilet la Sabaton. S-au pus in vanzare?
  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    Pai de-aia te intrebam. M-ai speriat :P
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    :P
    Am auzit ca prin septembrie se pun in vanzare :-??
  • cine: Ciprian Faur delete comment icon
    cand:
    Excelenta cronica de la acest eveniment unic. "Profesionistii" de la site-urile de profil din tara sunt praf pe langa tine (imi aduc si acum aminte cum radeam in hohote de cronicile unei tipe de la Metalfan, pre nume Mad.
    Intr-adevar, Maiden au fost visul implinit. Pentru mine sunt atat de speciali, poate si pentru ca datorita lor m-am "apucat" de metale, sa fi avut vreo 13-14 ani?:) Pe atunci erau vremuri al naibii de grele, albumele apareau doar pe casete si nu le prea gaseai, in fine, trebuia sa fi un fan fanatic ca mine sa faci rost de albume.Pe vremea aceea tin minte ca dorinta mea cea mai mare era sa fac cumva rost de albumul "Fear of the Dark'!Nici prin cap nu-mi trecea ca as putea candva sa-i vad pe zei!
    Acum ca i-am vazut, ma simt atat de gol...La naiba, Visul mi s-a implinit. Paradoxal, nu?
    Oricum, simt prin toate moleculele ca nu e ultima oara cand imi vad Creatorii.
    Un singur lucru m-a iritat(nu enervat, ca am renuntat sa ma mai enervez in Romania -as fi deja la "veseli"): toata lumea care se plimba de-a lungul concertului.Si au fost atatia!Ma rog, la noi nici macar o cultura a concertelor nu exista.Anyway...
    Sa revenim pe Pamant, cu Zeii am terminat deocamdata:)
    Vezi ca sunt mari sanse ca in deschidere la Sabaton sa-i vezi pe Steelwing (tinereii aia de-i laud si le ridic osanale zilnic), la sarbi sigur canta, asa ca prefer sa ma duc la Belgrad sa-i vad.Si la Guns la fel, am bilet la concertul din Belgrad, e si mai ieftin ca la romani si cu muuuuult mai tare atmosfera.
    Veste rea e ca la Belgrad, la 2 zile diferenta vin si Therion...de unde naiba atatia bani?:)
    Felicitari pentru articol.Imi place ca traiesti muzica.Intotdeauna am afirmat ca metal-ul este singurul gen muzical care nu se asculta cu urechea.Ei bine, te numeri printre norocosii care ASCULTA metal!
  • cine: Ciprian Faur delete comment icon
    cand:
    Excelenta cronica de la acest eveniment unic. "Profesionistii" de la site-urile de profil din tara sunt praf pe langa tine (imi aduc si acum aminte cum radeam in hohote de cronicile unei tipe de la Metalfan, pre nume Mad.
    Intr-adevar, Maiden au fost visul implinit. Pentru mine sunt atat de speciali, poate si pentru ca datorita lor m-am "apucat" de metale, sa fi avut vreo 13-14 ani?:) Pe atunci erau vremuri al naibii de grele, albumele apareau doar pe casete si nu le prea gaseai, in fine, trebuia sa fi un fan fanatic ca mine sa faci rost de albume.Pe vremea aceea tin minte ca dorinta mea cea mai mare era sa fac cumva rost de albumul "Fear of the Dark'!Nici prin cap nu-mi trecea ca as putea candva sa-i vad pe zei!
    Acum ca i-am vazut, ma simt atat de gol...La naiba, Visul mi s-a implinit. Paradoxal, nu?
    Oricum, simt prin toate moleculele ca nu e ultima oara cand imi vad Creatorii.
    Un singur lucru m-a iritat(nu enervat, ca am renuntat sa ma mai enervez in Romania -as fi deja la "veseli"): toata lumea care se plimba de-a lungul concertului.Si au fost atatia!Ma rog, la noi nici macar o cultura a concertelor nu exista.Anyway...
    Sa revenim pe Pamant, cu Zeii am terminat deocamdata:)
    Vezi ca sunt mari sanse ca in deschidere la Sabaton sa-i vezi pe Steelwing (tinereii aia de-i laud si le ridic osanale zilnic), la sarbi sigur canta, asa ca prefer sa ma duc la Belgrad sa-i vad.Si la Guns la fel, am bilet la concertul din Belgrad, e si mai ieftin ca la romani si cu muuuuult mai tare atmosfera.
    Veste rea e ca la Belgrad, la 2 zile diferenta vin si Therion...de unde naiba atatia bani?:)
    Felicitari pentru articol.Imi place ca traiesti muzica.Intotdeauna am afirmat ca metal-ul este singurul gen muzical care nu se asculta cu urechea.Ei bine, te numeri printre norocosii care ASCULTA metal!
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Ah, da tin minte cum pe site-uri de profil am gasit ca ar fi cantat The Trooper sau piese care nici macar nu exista si nu stiu de unde le-au scos. Sau numele membrilor trupei scrise gresit.

    Frumos. :)

    Eu m-am trezit tarziu cu genul asta de muzica. Si amuzant ca intai m-a placut ce-a scos Dickinson dupa ce-a plecat de la Maiden... de-abia dupa aia am dat de primul album live de dupa reuniune (Rock in Rio) si mi s-a parut ceva de pe alta lume, nu-mi venea sa cred ca se poate sa sune asa bine live.

    Eu inca simt concertul. Si nu e vorba de vanatai, alea s-au dus (cred, n-am prea stat sa studiez). Inca am momente in care imi revin in minte franturi din concert.

    Plimbareti in timpul concertului n-am vazut... probabil ca nici n-as fi avut cum, eram chiar in primul rand la gard, strivita de cei din spate. Tot ce puteam sa vad era scena, parul meu, brate din dreapta si din stanga.

    In deschidere la Sabaton la Bucuresti vor fi atat Alestorm cat si Steelwing (asa e pentru toate spectacolele Sabaton de pe noiembrie) - scrie asta pe sabaton.net. Pentru bilete ei dau link catre eventim.ro, doar ca eventim nu vand deocamdata bilete decat pentru concertele Sabaton din Viena si Budapesta.

    La Guns N' Roses habar n-am cine e in deschidere, daca e cineva in deschidere ca pe myspace gasisem ca ar canta 3 ore si jumatate ?!?! Cred ca trebuie sa fie o greseala, am gasit doua concerte complete de anul asta si e vorba de 2 ore si jumatate in ambele cazuri. M-am uitat si peste ce setlist au avut la ultimele concerte... si alea tot a 2 ore- 2 ore si jumatate arata.
  • cine: Ciprian Faur delete comment icon
    cand:
    In deschidere la Guns sunt canadienii de la Danko Jones - canta un fel de hard rock tip americanesc.
    Da, inca n-au pus bilete in vanzare la Sabaton,nici la sarbi inca.Bine, eu merg si pentru Sabaton (cum naiba sa ratez "to the gates of hell/as we made our way to heaven/to the nazi lines/primo victoria" - sau cam asa ceva:)), dar imi voi consuma clar mult din energie pe Steelwing.Ce trupa fenomenala!!!!!!
    Dickinson are albume solo reusite, voi scrie pe blogul meu despre aproape toate(mai putin "Skunkworks",care eu unul nu l-am putut digera)
    Da, concertul Maiden a fost unul de vis, de povestit nepoteilor.
    Of, dar mai am atatea de vazut....prioritari sunt Waters si Carcass:)
    Ah, nu stiu de ce, dar mie imi plac mult mai mult concertele in club decat pe stadioane.But that's just me...
    P.S. Vi la Paul Gilbert la Sibiu?
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Aham, deci Danko Jones in deschidere. Mersi. Numele nu mi-e necunoscut, dar n-am ascultat pana acum. :-??

    Eu ma bucur de toate trei trupele. Mi se pare super ca au picat asa "la pachet" :D N-am experienta concertelor in club. Nici n-am prea stiut de alte concerte in club pana acum. Asta o sa fie primul la care ma duc din proprie initiativa. Altfel... in club am mai picat doar la Bosquito si Parlament in liceu. Iar pe stadion n-am fost la nici un concert pana acum.

    Dickinson e mare. Nu la inaltime :)) but he's one of my favourite people alive. Si eu nu pot sa uit cum pe The Number of the Beast a zis we will return (in loc de I will return) si a zis-o cumva de a sunat ca o promisiune. Pana in martie sunt in Australia si Australia e la mama dracului, dar o sa-i vad iar in Europa. La austrieci, la cehi, la unguri, la noi daca am noroc, chiar la sarbi sau la bulgari :)) ... imposibil sa nu nimereasca macar una din tarile astea.

    Waters la Budapesta, Praga sau Zagreb? Sau poate ca trebuia sa intreb care Waters intai :D M-am gandit initial la asta. Si, avand in vedere varsta omului, nu cred ca m-am inselat, in cazul lui are cea mai multa logica atributul de "prioritar" :P dar eu mai vreau sa-l vad si pe asta :)

    Din moment ce vine si la Bucuresti clar nu ma deplasez la Sibiu. Si nici de Bucuresti nu sunt sigura...
  • cine: Ciprian Faur delete comment icon
    cand:
    Cel mai aproape de tine Jeff vine pe 26 octombrie in Varsovia si pe 28 Octombrie in Praga, asa ca multa bafta!
    La Waters vreau sa merg la Berlin, nu de alta dar sunt 90% sigur ca acolo va fi locatia unde va canta alaturi de Gilmoure (a anuntat ca intr-O SINGURA locatie Gilmoure va canta alaturi de el, numai ca nu se stie care), mi se pare cel mai logic.
    Norocoaso,ai sansa sa pleci in Australia si te mai intorci?!?
    Mult noroc in continuare
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Pai nu plec in Australia, Maiden sunt in Australia la inceputul anului. Mi-ar fi placut cand eram mica... sa vad cangurii, dar acum chiar n-as mai pleca din tara nici moarta. Pentru un concert prin apropiere ar fi doar ceva fulger, sar in tren, de la gara ma duc direct unde se tine concertul, de acolo direct inapoi la gara.
Da-ti si tu cu parerea

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii