on the verge of extinction... again

... in noaptea de 18 spre 19, ma intorceam acasa de la primul meu concert Aerosmith.

La vremea respectiva, eram convinsa ca avea sa fie si ultimul. Ca nu ii voi mai vedea din nou. Cine dracu' revine in Romania? Da, stiu, Megadeth si Scorpions. Eh, unii mai sunt si imuni... Altcineva? Ce gluma buna, nu?

Si de-abia stransesem banii de bilet. N-aveam sa-mi mai permit a doua oara. Nu se punea problema intr-o alta tara. Cu atat mai putin un intreg turneu, ca italianul care statuse la gard in apropierea mea. Sau sa ii intalnesc, avand in vedere pretul unui meet & greet.

A doua oara nu avea sa mai existe. Nu aveam sa aud alte piese live. N-aveam sa am niciodata o pana de la Joe Perry. Aia se dusese in buzunarul magarului de la paza care nu voia decat sa faca un ban rapid.

Si apoi s-a intamplat. Sfarsitul lui 2011. Cand a fost anuntat OST Fest. Cand mi-am luat bilet sa vad pentru a doua oara o alta trupa care imi place enorm. Desi eram atat de varza in ziua aia. Rock bottom, daca chiar exista asa ceva. Cand Joe a facut acea sesiune de Q&A live pe twitter. In care a zis ca vor reveni in Europa in 2013. Si eu am inceput sa strang bani ca nebuna. Pentru turneu. Pentru M&G.

N-au revenit in Europa in 2013. Au revenit in 2014. Cand o multime de lucruri se schimbasera. Probabil voi regreta mereu ca n-am dat totul dracului ca sa pot sa-i vad atunci. Nu e ca si cum as fi pirdut ceva daca as fi facut-o, desi la vremea respectiva nu stiam inca asta.

La fel cum nu stiam ca, desi avea sa imi para foarte rau ca ratasem o sansa de a-i vedea iar live, nu ratasem ultima sansa.

Cand mi-am luat biletul in 2010, am postat un clip cu Seasons of Wither. Care n-a facut setlistul la Bucuresti. N-as fi crezut ca o voi auzi vreodata live... Dar, hei, in toamna lui 2009 eram convinsa ca nu aveam sa ii vad niciodata live.

Ma amuza foarte tare sa ma uit la pozele cu Joe si Brad. In poza cu Joe, arat ca un copil timid. Stiu ca m-am simtit foarte copil pe langa el. In poza cu Brad, radem amandoi. Probabil par relaxata in poza cu Joey, dar adevarul e ca relaxarea aia era de fapt oboseala. Pe undeva, inca de la inceput nu mi-am dorit decat sa se termine totul si sa pot sa ma odihnesc.

I am so tired, won't you please take me home?