on the verge of extinction... again

Cumva, nu prea e despre albumul bunicului Alice, desi poate ar fi fost si despre asta daca ar fi ajuns. N-a ajuns decat un mesaj, dar curierul Spargus se pare ca n-a gasit lumina. Sau calea catre usa mea.

In fine, deruland inapoi. Catre o noapte friguroasa de februarie. Tocmai iesisem de sub dus si ma cremuiam intens din cap pana in picioare pentru ca odata cu varsta a venit si senzatia aia de piele uscata si sensibila in zilele reci. Asa ca bagam bani in problema prin intermediul cremelor in speranta ca poate va disparea. Sau nu chiar. Adica imi place sa ma mint ca rezolva ceva, dar nu prea sper ca o sa se intample cu adevarat asta. Eh...

A fost o sedinta de cremuit scurta, pentru ca am descoperit ceva dubios. Ceva tare in timp ce cremuiam sanul stang. Asa ca am facut exact ceea ce ar fi facut orice alta creatura antisociala in locul meu. Am cautat sa aflu mai multe informatii de la Dr. Google. Si am reusit sa ma conving ca nu e nimic. Pentru ca nu bifez nici unul din factorii de risc. Pentru ca parea sa se potriveasca mai degraba pe ceva benign. Si pana la urma, de ce as vrea sa existe ceva in viata mea care sa-mi influenteze planurile? Planurile de mers la concerte si altele de gen.

Asa ca, la cateva zile dupa, mi-am rezervat zborurile si hotelurile pentru Germania. Si am incuiat toata povestea asta undeva intr-un coltisor al mintii. Stai acolo si sa nu indraznesti sa iesi!

Apoi a venit sfarsitul lui iunie. Cand, fara sa vreau, am fost expusa la niste povesti care incepeau similar si nu se terminau bine. Apoi in iulie am si povestit asta cuiva. Reactia a fost total diferita de a mea. Toate astea au cauzat cateva... sau mai multe nopti nedormite. Asa ca saptamana trecuta aveam deja o programare pentru o ecografie.

Luni, 7 august. Mi-am vazut de lucru ca de obicei pana cu o ora inainte. Cand am sarit in alte haine, mi-am udat coama ca sa nu mai arat a leu ciufulit... sau de parca as fi fost intr-o trupa de hair metal, acelasi drac. A fost asta oare o strategie? Sa ma concentrez pe parul prea salbatic, pe hainele de stofa prea largi, pe vantul prea puternic, pe mersul meu prea rapid care m-a facut sa ajung prea devreme si sa fiu expusa la prea multa imbecilitate iesita din televizorul de pe culoar?

Nu stiu. Dar in momentul in care am trecut de usa aia, deja eram pe modul "mbine, hai sa terminam si cu asta, am chef de o inghetata".

M-au intrebat daca nu e prea rece cu aerul conditionat. Reactia mea interna a fost "chill, people" si probabil ca m-am uitat la asistenta de parca ar fi fost extraterestra prima data cand a pus intrebarea. Mi se pare atat de amuzant ca lumea presupune mereu ca sunt mult mai fragila decat sunt de fapt. N-am zis decat ca nu ma deranjaza, sunt obisnuita sa petrec ore la ambele extreme de temperatura inainte de concerte. Okay, la chestia asta am primit eu priviri socate. De ce?! Ca sa prind loc in fata! Alte priviri socate. E asa usor sa uit cat de putin se suprapune normalul meu peste normalul altora.

Sigla General Electric pe echipamentul medical. Ce obseva Ana... ce ar observa altcineva? Nu stiu, nu stiu cu e sa fii... altcineva.

"O sa mai mergi la multe concerte de acum incolo."

Hamburg, Dublin, Berlin, Bucuresti...

Dap, "cu caracter probabil benign", pisica paranoica ce esti!

Am uitat complet de inghetata. M-am intors direct acasa.