on the verge of extinction... again

In momentul asta stau pe burta pe podea in camera si bat in tastele laptopului. Stau cumva paralel cu usa de la camera. Usa de la camera e deschisa si la fel e si cea de la bucatarie. Asa ca pot vedea o mica parte din ce e in bucatarie din unghiul asta.

Cam la inaltimea capului meu, e o punga de plastic. Punga aia de plastic tipica pe care o gasesti in cam orice supermarket in zona cu fructe. E plina cu alte pungi si maruntisuri de plastic si metal. Plina e poate chiar putin spus, aproape crapa. S-a umplut intr-o saptamana. Bine, cateva chestii din ea sunt componente ale unor chestii mai vechi pe care le-am dezmembrat de-abia saptamana asta. Si mai sunt acolo si doua recipiente de gel de dus golite in acelasi timp din cauza maniei mele de a alterna arome. Chestie care clar nu se intampla saptamanal. Probabil punga ar fi fost doar plinuta altfel.

Totusi, o punga de plastic intr-o saptamana. O singura persoana. Ma sperie chestia asta. Fructe, oua (pentru ca le cumpar la bucata, e mai ieftin si imi place sa mi le aleg eu), peste, chifle si alte chestii de gen... Toate astea vin in plastic. Mai sunt ambalajele de la doua pachete de biscuiti (punga de plastic plus tavita de plastic in ambele cazuri) pe care i-am luat strict pentru ca erau la reducere, punga in care a venit o acadea de ciocolata in forma de inima luata din acelasi motiv pentru ca asa se cumpara dulciurile, dupa ce le trece sezonul. Plus niste capse, plus partile metalice de la niste lumanari de tip pastila...

Si cam atat. O punga plina. Probabil as fi putut sa le comprim mai bine, dar totusi...

Recunosc, cumpar putin si des. Dar ai mei au mania de a face exact invers. Cumparaturi mai rar, in cantitati mari "ca sa fie". Apoi se gaseste mereu ceva in frigider care sa imputa orice altceva. Trebuie sa deschizi usa frigiderului sau a congelatorului cu mare grija ca sa nu se verse toate pe tine. Oricat de amuzant ar suna, de fiecare data cand trec pe la ei, traiesc momentul usii intredeschise cand ma chinui sa tin cumva cu o mana chestiile care sunt in pericol sa pice, sa tin usa cu genunchiul si sa incerc sa accesez ce voiam de fapt cu cealalta mana. Daca cumperi vreodata o cutie de inghetata, trebuie sa o mananci pe toata pe loc (cu pauzele de rigoare pentru sters mucii si luat inca o haina pe tine) pentru ca nu exista niciodata loc pentru asa ceva. In general, nu prea poti sa cumperi niciodata nimic spontan doar pentru ca ai vazut la reducere sau iti place cum arata. Trebuie sa faci intai loc, sa consumi din ce ai deja. Si pana faci asta deja s-a dus oferta, poate nici nu mai gasesti chestia respectiva. Nici macar nu poti decide dupa cum vrei in ce ordine consumi ce ai deja, trebuie sa consumi intai strugurii care au inceput deja sa devina must, capsunele, zmeura, murele care au inceput sa faca par, laptele care a inceput sa miroasa dubios... ce e pe cale sa se strice.

Toate astea sunt chestii pe care nu vreau sa le mai traiesc. Asa ca am ajuns la cumparaturi zilnice. Nu e ca si cum n-as avea sapte supermarketuri, trei piete si un hipermarket pe o raza de 10-15 minute de mers pe jos. Azi m-am intors cu doua pungi pentru produse de panificatie si doua pungi si o tavita pentru fructe. Si da, le reciclez, dar de ce trebuie sa folosesc atat de multe? M-am gandit ca as putea sa refolosesc pungile pentru oua si chestii de panificatie si presupun ca in unele magazine as putea sa fac asta si pentru fructe pentru ca se cantaresc la casa si nu mai exista sticker cu cod de bare. Dar am avut ideea asta in urma cu ceva vreme si pana acum mi-am adus aminte o singura data.

Not so fantastic...