on the verge of extinction... again

In ultimele luni, activitatea de incercat dulciuri noi a devenit ceva mai organizata. Nu ca ar fi fost cu adevarat haotica nici inainte, dar na. Acum iau noutati la testat de exact doua ori pe luna. Ultima data a fost luni. Pentru ca trecuse cam jumatate de luna de ultima data (atunci cand i-am facut si poza lu' cutu') si pentru ca oricum aveam de umblat pentru niste hartii si mi-am zis ca pot sa trec si prin doua magazine dupa. Mda, de-aia m-a plouat. Ca nu m-am intors direct acasa si am fost sa-mi iau un ursulet dragalas (ma simt asa o criminala pentru ca l-am decapitat si i-am mancat creierii de ciocolata), o punga de bomboane unguresti cu rom si stafide si patru tablete de ciocolata.

Dolfin le cheama. La tabletele de ciocolata ma refer. Prima alegere a fost simpla. Ciocolata neagra cu bucatele de portocale confiate. Apoi mi-a atras atentia ciocolata cu lapte si cu scortisoara de Ceylon. Ah, nu se putea sa nu fie si cea cu biscuiti speculoos printre alegeri. Insa ultima... am stat putin in fata raftului sa ma hotarasc. Cea simpla cu lapte? Una din cele doua cu migdale? Pana la urma m-am hotarat pentru o ciocolata cu lapte cu ceai verde Sencha. Acum un an incercam o cutie cu ciocolata din Carrefour. Bomboanele respective erau cu diverse arome de ceai. Si mi-au placut mult. Gandindu-ma la ele am facut alegerea.

Acasa. Sa le testez, nu? Mi-am rupt din fiecare cate ((1/6)/4), adica un sfert din una din cele sase diviziuni (care ar veni cam la 12g una, avand in vedere ca o tableta e toata 70g). Prima testata a fost cea cu ceai. Bineinteles, am mirosit-o inainte s-o gust. Acum, ce pot sa zic? Ceai verde Sencha eu n-am incercat in viata mea, deci habar n-aveam cum ar trebui sa fie. Asa ca nici acum nu stiu daca miroase asa cum trebuie. Pentru nasul meu prost... miroase a iarba. Din aia de mananca vaca. Bineinteles, dupa mirosit, au urmat cateva momente de panica. Sunt o creatura carnivora, cum as fi putut sa mananc o ciocolata cu iarba? Totusi am incercat-o. Din fericire, gustul nu e asa rau precum mirosul. Se simte un gust puternic de ceai verde in ea (chiar daca eu habar n-am ce anume e specific respectivului ceai verde), chiar are bucatele mici de frunze inauntru asa ca e putin smilgher pe limba. Se topeste incet si nu e prea cremoasa. Si dupa ce s-a topit toata raman cu un gust care nu ma incanta. Din fericire, celelalte mi-au placut mai mult. Din fericire, intamplator le-am incercat exact in ordinea in care aveam sa le prefer, de la cea care mi-a placut cel mai putin la cea care mi-a placut cel mai mult... si cand ma gandesc ca le-am incercat in ordinea aia pentru ca asa s-a nimerit sa le asez pe masa! Si tot din fericire, cand le-am incercat din nou marti seara mi-au placut toate mai mult decat luni.

Tehnic, astea sunt probabil cele mai rafinate ciocolate pe care le-am incercat vreodata. Daca e sa ne luam dupa ingrediente si dupa pret. Practic, limba mea toanta prefera chestiile care ofera satisfactie imediata, chestiile cu care nu imi ia timp sa ma obisnuiesc. Lindt Excellence Extra Creamy sau chiar si banala Lindt Swiss Classic Milk se topesc mult mai repede pe limba si sunt mult mai cremoase. Si sunt mai dulci. Ciocolata neagra Dolfin se sparge in bucati exact asa cum ar trebui sa se sparga o ciocolata rafinata. Mie mi s-a parut insa oribil de amara la inceput. Lindt Excellence 70% este semnificativ mai dulce, chiar daca ciocolata asta neagra de la Dolfin are doar 52% cacao si mai are prin ea si bucatele de portocale.

Pe moment, nu aveam Lindt. Asa ca, dupa ce am incercat 1/24 din fiecare din cele patru tablete, gherutele mele au tot inceput sa se scufunde in punga cu bomboane unguresti. Pana am dat gata cam o treime din ea. Nu m-am uitat la ingrediente sa vad ce au in ele, probabil o intreaga fabrica de chimicale. Pot sa-mi dau seama ca nici macar nu sunt ciocolata adevarata dupa cum se topesc (sau mai bine zis dupa cum nu se topesc) in gura si mi-e clar ca nu m-as atinge de asa ceva daca n-ar fi stafidele alea multe, grasute si aromate inauntru. De, sunt mai ieftine dacat Poiana... Insa... cumva, rezultatul place mult papilelor mele gustative.

Concluzia?