on the verge of extinction... again

In caz ca se intreaba cineva de ce atata Motorhead... ei bine, pentru ca vine Craciunul. Si, oricat de siropos ar suna asta, discurile alea mi-au salvat candva viata de Craciun.

Pentru mine, asta e cel mai frumos colind. Acum aproape un an si jumatate deschideau concertul de la Bucuresti cu piesa de mai sus (si da, stiu ca Lemmy ii are alaturi pe Phil Campbell si Mikkey Dee acum, dar imi place clipul asta pentru cum se incrunta "Philthy Animal"). Si acum aproape imi vine sa plang pentru ca n-am putut sa-mi pastrez starea de atunci, asa cum am pastrat pana cu care am plecat de acolo.

E a doua incercare de a scrie postarea asta. Aseara am lasat-o moarta...

Acum cateva zile ma gandeam sa procedez frumos, curat, matematic. Sa iau o hartie A4, sa trasez o linie pe mijloc ca sa o impart in doua coloane. Si sa ma apuc sa scriu. Pe prima coloana ce imi place, pe a doua ce nu imi place... legat de Craciun.

Si apoi am citit asta. Cumva, ceva m-a deranjat acolo. N-am stiut exact ce. Nici acum nu sunt sigura ca stiu.

Dintr-un alt film. Vineri, 26... noiembrie. Draci, e deja noiebrie. 9 zile de la ultima iesire din casa. Nu, aia cu "sunt mai mult decat antisociala" nu era banc.

De-aia. Pentru ca asa mi-a tunat, sa pun piesa asta. Si pentru ca mi-am adus aminte de Sonisphere in dimineata zilei de vineri in timp ce faceam dus. Da, unii oameni se spala zilnic si atunci cand nu ies din casa cu saptamanile. As putea sa renunt la orice, mai putin la dus.

Revenind. Complexul comercial Auchan Titan. Mini Blu. Eu holbandu-ma la tigrisorul ala de la Lelly. Tigrisor pentru ca eu am tigri de plus si mai mari. Dar e cea mai mare versiune de tigrisor de la Lelly. Il vreau. E asa dragut. Sa-l iau? Sa nu-l iau? Banii de cheltuiala pe jumatate de luna. Nu inca... dar maine... E in regula. Nu simt ca renunt la ceva in felul asta. Poate ca altii simt ca fac sacrificii daca isi baga absolut toti banii in ceva si dupa aceea raman cu zero virgula zero pentru iesit in oras, mancat, situatii neprevazute, dar eu nu simt asta. Ma simt inspirata ca am gasit o modalitate sa imi iau ceva ce imi doresc rau de tot doar din banii pe care ii am la dispozitie. Sa am bani zilnic nu e o prioritate. Prioritati sunt sa fiu curata, sa miros bine, sa fiu in haine care imi plac, sa strang in brate animale de plus care imi plac. Bancomat. Renunt la a mai face vreo operatiune in momentul in care un tip se posteaza in spatele meu. Da, as fi putut sa-i atrag atentia ca e o banda pe jos, da' eu is salbatica, antisociala si nu vorbesc cu alti oameni... ca ma papa! Eventual marai daca se apropie prea tare de mine. Nu, nici asta cu maraitul nu e banc.

Auchan. Produse de Craciun la intrare. Groaznic, groaznic, ce de hidosenii! Cum spanac pot tranti oamenii unele din chestiile alea in brad? Sunt groaznic de pretentioasa atunci cand vine vorba de globuri si de beteala. Si cand vine vorba de ciocolata. Putine chestii interesante la intrare la capitolul asta. Figurinele Lindt. Doar ca dau eu 13 lei pe 50g de ciocolata cand o zbura porcu' (cu propriile aripi, nu cu avionu'). O cutiuta cat pumnul cu sase praline frumos sculptate inauntru. Nu par a fi de Craciun, dar sunt puse acolo. 2 lei si ceva. Toblerone Snowtop Limited Edition. Neh... Nu mai am chef de asa ceva, desi cand am vazut pliantul am fost incantata sa vad ceva nou in gama lor. Mama imi aducea Toblerone mereu cand se intorcea de la Dusseldorf, dar in ultimii zece ani eu m-am mai atins de doua ori de chestii din gama Toblerone. O tableta de Lindt Excellence neagra intr-un cos cu panettone & altele. Draci carliontati, da' individual? Gandul asta ma face sa o iau repede spre aleea cu ciocolata. Nu. N-au. Dar au jeleuri Bohme invelite in ciocolata. Si eu care ma plangeam nu de mult ca nemtii au si variantele invelite in ciocolata, iar noi doar pe cele simple. De ceva vreme n-am mai vazut Excellence neagra 70% sau 85%... Draci carliontati. E un stand cu... nu stiu ce ciocolata serveste acolo, stiu doar ca nu e Kinder pentru ca la nici doi metri in spate l-am refuzat pe un tip in alb cu ditamai jobenul, ala era cu Kinder, deci cei din colt sunt cu altceva. E plin de lume in jur si nu pot sa trec. Vreau sa trec, deja incepe sa-mi fie rau, vreau sa ies cat mai repede de aici. O tipa ma injura ca-s cu ghiozdanul in spate si vreau sa ma strecor pe dupa cei care s-au ingramadit si sa ies de pe aleea aia. Inghet. Da, m-a deranjat. Ghiozdanul e plat, nu am nimic in el, nu inteleg cum ar putea incomoda pe cineva, l-am luat ca sa-mi car inapoi acasa cumparaturile pentru ca eu nu suport sa car chestii in maini. File de peste si cirese si directia caselor de marcat. Plin la toate. Eu fara chef sa caut una mai libera, asa ca ma asez la a treia.

... si ma pun pe visat. In felul asta ma trezesc ca era sa ies cu cosul in mana (am uitat sa-l las dupa ce am scos produsele). Tipa de la casa ma intreaba ceva, dar eu ma uit prin ea, vad ca isi misca buzele dar eu sunt pe alta lume. Repeta intrebarea, nu, nu sunt ale mele, sunt tot ale doamnei din fata. Care ma apuca de brat si ma intreaba daca sunt singura. Imi dau seama ca e destul de evident ca sunt palida moarta si ca respir greu. Ii spun ca o sa-mi revin. Introduc pinul gresit. Nu-mi explic cum dracu', chiar daca l-am tastat "in orb" pentru ca era individu' din spate bagat prea in sufletul meu... Il tastez iar. Tot "in orb" si vad cum imi zice iar tipa de la casa ceva. Am mai picat de vreo cateva ori la cate o casa la care era ea, e mereu foarte amabila. Eu ma uit iar prin ea. Ea repeta... "Sa va inlocuiti cardul - expira la sfarsitul lunii noiembrie..."

Rahat! Chestia asta mi-a picat prost. Nu ca expira, ca asta stiam, chiar atat de toanta sa nu stiu cand imi expira cardurile nu sunt (chiar daca toanta sunt). Dar mi-a picat prost presupunerea ca as vrea sa-l prelungesc. Da, stiu, asta ar face un om normal. Mie imi expira cardurile unul dupa altul si ma gandesc ca nu-mi mai trebuie. Vreau sa renunt si la asta. Si asa nu lucrez, nu-mi intra bani de nicaieri pe el. Decat de la ai mei si ala e un robinet pe care mor sa-l inchid. Nu vreau banii lor, chiar daca alta sursa de venit n-am. Da, stiu. Capra raioasa cu coada pe sus...

O toaleta, mi-e rau, mi-e foarte rau. Draci carliontati, nu mai e hartie. Tocmai cand s-a intamplat sa nu-mi iau servetel la mine. Aveam pachetul in buzunarul hainei, l-am scos ca sa iau un servetel din el chiar inainte sa plec. Si a ramas acolo, pe fotoliu in hol. Uf, e in regula, Ana, gandeste-te ca se putea si mai rau, de exmplu sa nu fie nici una libera si e si bonul de casa bun la ceva.

Vodafone. Ca sa fac ce nu am facut la inceput la bancomat. Sa-mi platesc factura. Factura de mobil care in ultima vreme o luna apare in cutia de posta, o luna nu. Deruland inapoi. 2002. M-am mutat in Bucuresti. Tati mi-a pus lacatel la cutiuta poastala. 2003. Cineva mi-a vandalizat cutia postala. Si apoi ma tot trezeam ca imi gasesc facturile desfacute in cutiuta postala. Vecini curiosi? Mi-a troznit prin cap intr-o vreme sa pun un afis cu "daca tot imi desfaceti plicurile cu facturi, puteti sa mi le si platiti?" Acum sunt cutiute postale noi la scara. Toate se inchid cu cheie.

Ies din complex. Chiar cand ajung in usa, o dama vine ca un taifun. Din dreapta spate, ma loveste si aproape ca ma tranteste pe jos. Cat dracu' ai castigat asa, cucoana, un sfert de secunda? Dar n-o spun cu voce tare. Si eu ar trebui sa ma grabesc. Incerc. Dar nu ma prea simt in stare. Mi se face iar rau pe strada. Am noroc ca e o benzinarie in drum. Intru si cer voie la toaleta. Ma simt vinovata, dar tipa imi indica directia toaletei de parca ar fi fost cel mai normal lucru din lume sa-i cer asta. De data asta cred ca mi-am revenit definitiv. Probabil ca ar fi corect sa si cumpar ceva. Au Pfanner de lamaie la frigider si oricum simt ca mor de sete, vreau sa beau ceva rece.

Inapoi acasa. Terminata si jurandu-mi ca nu mai ies.

Ma deranjeaza prezenta altora in jurul meu. Ma deranjeaza contrastul dintre normalitatea altora si anormalitatea mea. E ca si cum ar urla cineva la mine si ar considera ca are dreptul sa ma chinuie doar pentru ca eu sunt mai ciudata. Da, sunt! Dar vreau doar sa fiu lasata in pace...

Imi place mirosul de brad. Imi plac globurile mari de sticla pictate manual. Imi place beteala deasa. Imi plac luminile de Craciun.

Nu-mi place ca nu pot evita prezenta altora. Nu-mi place ca ies scantei atunci cand incerc sa ma opun. Nu-mi place sa mi se reproseze ca sunt ciudata, ca nu vreau sa-mi petrec sarbatorile cu familia, ca sunt ca o bestie in cusca atunci cand aud hai sa ne uitam la televizor, ca le stric sarbatorile, ca nu tin la ei pentru ca nu mananc x sau y atunci cand mie imi este deja groaznic de rau de la cat am mancat dupa cat au urlat la mine si mor de frica pentru ca nu stiu cum o sa ma descurc in tren la intoarcere avand la mine atat un laptop cat si o senzatie urata de greata.

Ma simt ca un sobolan incoltit... Mi-e frica. De ce va fi azi. De ce va fi maine. De ce va fi dupa aia. Mi-e frica...

If there is a Santa... then I have a wish: I want to spend the holidays alone, working. Thank you.

Fara absolut nici o legatura: am mai descoperit un blog legat de programare web.

Tot fara nici o legatura:

Pur si simplu pentru ca am revazut DVD-ul de la Wacken 2001. A ajuns inauntru doar din cauza degetelor mele nervoase care se jucau cu carcasa. Apoi l-am lasat de background si m-am dus la birou (laptopul ramasese in pat). Si apoi am auzit "she used to be an iron horse... twenty years ago..." si am vrut sa-l vad iar pe tot.

[*] Da, stiu ca sudul nu avea atasat nici o vrajitoare. Exact asta era ideea.