on the verge of extinction... again

Ca sa nu-si imagineze nimeni cai verzi pe pereti. Postarea asta n-are nici cea mai mica legatura cu bacalaureatul. E doar o postare despre o tema pe care n-o s-o abordez pe blog. Chiar daca fierb uneori cand aud in jurul meu sau citesc pe net unele chestii, atunci cand vad ca unii oameni acuza si acuza cu ura si pe nedrept. Si nu vor sa vada ca unii oameni care au dobandit un anumit statut chiar il merita, chiar i-a dus creierul si au muncit enorm ca sa ajunga unde au ajuns. Mentalitatea aia nenorocita de trebuie sa lovim in toti cei care au reusit sa se ridice deasupra noastra. Ma doare pentru ca ii respect munca, il respect pe el enorm si tin la el. Ma doare sa vad atata lipsa de respect pentru el si pentru atatia alti oameni care muncesc. Mai mult decat mine si mai mult decat cei care-i critica. Ma doare sa vad atata lipsa de respect pentru niste oameni inteligenti si manierati. Si asta din partea unora care arunca gunoaie pe jos pe strada, care se spala la doua saptamani, le pute gura la propriu si habar n-au sa scrie corect. Dar se simt persecutati saracii. Si mi-as dori sa ripostez. Dar mi-e frica sa nu fac si mai mult rau.