on the verge of extinction... again

"De asta..."
Si imi plimbi incet degetele cu degetele tale. As vrea... Imi place la nebunie mirosul pielii tale, nu ma satur de el. Dar inca nu pot sa nu te las pe tine sa conduci. Inca ma tem sa fiu eu cea cu initiativa. Inca mi-e teama ca s-ar putea sa nu-ti placa unele din fanteziile mele. Si ma simt vinovata ca ti-am facut asta. Nu eu ar fi trebuit sa fiu cu tine acum. N-ar fi trebuit sa fim aici nici unul. Nu sunt... N-am fost niciodata si, desi nu pot sa stiu ce se va intampla in viitor, nu prea cred ca...

"Stii, cred ca am facut o adevarata obsesie pentru tine..."
Inca zambesc, mereu zambesc atunci cand ma atingi, atunci cand imi vorbesti. Primul meu gand a fost "ohoo, nu stii ce obsesie am facut eu pentru tine..." dar l-am alungat. Nu te cred. Deloc. Printre atatea femei, n-am facut absolut nimic sa fiu speciala. Ce trebuie sa faca o femeie ca sa devina speciala petru un barbat? Nu conteaza, pentru ca eu sigur n-am facut niciodata nimic. Probabil sunt mai tanara, pielea, corpul meu arata mai bine. Dar asta nu e meritul meu. Stiu, nu ne-am intalnit intamplator azi, chiar daca ti-am spus ca nu pe tine te cautam, ca imi doream de fapt altceva, nu sa dau de tine. Nu conteaza daca m-ai crezut sau nu. Oficial nu te-am cautat... nici azi. Nu m-ai intrebat de ce n-am mai venit atunci.

Taci! Asta nu vreau sa aud! Nu vreau sa stiu ce a fost azi-dimineata in drum spre birou. Nu vreau sa-mi spui. Nu ma intereseaza, nu vreau sa ma intereseze. Nu mai aud ce-mi zici. Nu vreau sa stiu de probemele tale. Ma cuprinde un gand sinistru referitor la diferenta de varsta. Taci! De fapt nu, imi place vocea ta, dar atata timp cat vorbesti despre asa ceva o sa ignor mesajul. Te privesc in ochi. Imi plac ochii tai si genele tale.

Cand o sa ne vedem din nou? Probabil ca asta a fost ultima data. Si o noua intrebare care ma pocneste ca o maciuca. Si incerc sa gasesc raspunsuri. Dar toate suna asa rautacioase. Si totusi e adevarat. As putea, dar nu vreau. Nu vreau sa te mai vad, nu vreau sa mai vin aici. Asa ziceam si in vara, stii? De aia n-am mai aparut atunci. Ma intreb daca m-ai asteptat sau ai uitat pur si simplu ca m-ai chemat.

Putin mai inainte ma intrebam ce am facut eu oare ca sa iti atrag atentia. Acum incerc sa-mi amintesc cum a inceput totul, ce ai facut tu ca sa ajungi sa-mi bantui gandurile. Aluzii, pe care nu le-am luat la inceput in serios. Tin minte prima zi. Aluziile din prima zi in care ne-am vazut la ochi. Ce purtam in ziua aia. Bluza mov cu cravata mov. Cum radeai de mine cu blondu' cu ochi albastri dupa care eram atunci in limba. Cum m-ai prins atunci sa nu cad si m-ai tinut pentru prima oara in brate si mi-ai soptit ca gasesti chiar fierbinte situatia. Cum am dat dezaprobatoare din cap, convinsa ca e doar o gluma proasta. Dar mi-a ramas in nari mirosul pielii tale.

Ma amuza cum te joci cu cravata mea rosie si cum imi tragi inapoi de pe degete manusile gri de piele intoarsa. Sunt lungi, se ating de manecile camasii care sunt totusi doar pana la cot. Nu te mai aud, mi-am indesat castile in urechi. Da-mi drumul si lasa-ma sa-mi iau geaca si sa plec.

Acasa. Imi sprijin fruntea pe pumni si simt miros de sange. Cand, cum oare? Nici nu mi-am dat seama. E 00:38. Dus si o noua noapte alba. Am destul de lucru pana joi.