on the verge of extinction... again

Eu, ametita. Eu, uitat neuron acasa. Coborat cu o statie mai devreme cu putin timp inainte sa vina si metroul din cealalta directie si apoi ramas singura pe peron, in zona de mijloc.

Bine ar fi fost! Pentru ca nu a fost chiar asa. Mai era un individ dubios pe acolo. Si nimeni altcineva in afara de el. Si nu, n-a avut bunul simt sa ma lase dracului in pace. Aveam castile in urechi. Volumul in jur de 50%, ca m-am invatat minte ca in general e bine sa auzi daca vine din spate o masina sau latra un caine la tine. Deci auzeam ce-mi zicea. Am preferat sa-l ignor si sa continui sa-mi suflu nasul in timp ce ma indreptam spre capatul peronului. Se pare ca nu era genul care sa fie dezgustat de fetele mucoase... din pacate pentru mine. Asa ca a continuat cu avansurile. Dar am ajuns pe scarile de la capatul peronului. Si m-am stiut aproape de alti oameni asa ca am prins curaj. Si am izbucnit in momentul in care a intins mana sa-mi ia servetelul "lasa-l ca-ti iau eu altul". I-am spus sa faca bine sa-si tina labele acasa si ca in momentul in care a vazut ca-l ignor trebuia sa faca bine sa ramana dracului in urma.

S-a indepartat, a coborat cateva trepte, dar a continuat sa ma studieze. Eu am urcat scarile pana sus si am inceput sa sun lumea... just to ask people to keep in check, because I didn't feel safe. N-am coborat pe peron decat atunci cand am vazut ca intra metroul in statie.

Si cam asta ar fi motivul pentru care mi-as dori sa arat asa. Pentru ca nu s-ar mai lua de mine toti cretinii de genul asta. Toti cretinii pe care eu personal i-as dori exterminati. Carora le dedic melodia asta... partea aia cu "Die, die, by my hand !!!!!!!!! ... DIEEEEEEEEE !!!!!!!!!" Stiu, daca ar fi dupa mine, populatia tarii ar scadea sub milion. Dar nu mai suport, mi-e scarba, m-am saturat! Nu e primul si ma gandesc cu groaza ca probabil nu va fi nici ultimul.

Si scarba asta de om mi-a aruncat un "nu stii ce pierzi!" inainte sa se indeparteze. Da? Se astepta sa-i accept invitatia, sa ma simt onorata? Sa fiu vrajita de faptul ca era nespalat? Ca nu stie sa-si tina tentaculele acasa dupa ce l-am ignorat si mi-am indesat si mai tare castile in urechi si nasul in servetel? Prefer sa ma spal pe cap cu propria voma... sincer!

Si mai frumos a fost ca as fi putut foarte bine sa fi stat acasa. N-am gasit acel bolero pe care-l cautam. Mda, pentru faimoasa rochita. Care din pacate e cu bretele. Si pe umarul meu inca se vede un mic semn roz pe unde mi-au bagat si scos tijele. Si sunt constienta de faptul ca oamenii se holbeaza. Si n-am chef sa fiu intrebata ce-i cu paianjenul ala mic si roz.

Si de asta urasc eu oamenii si sarbatorile acum. Pentru ca din magazinul ala de haine eu as fi vrut altceva. Dar nu pentru sarbatori. Insa "normele" spun ca acum se cumpara pentru rev. Bleh!

Sa nu fiu totusi nesimtita si sa fac o precizare. Nu urasc toti oamenii. Chiar le sunt foarte recunoscatoare celor care m-au suportat si au stat de vorba cu mine si au facut sa-mi treaca timpul fara sa fac vreo tampenie (self-destructing shit). A, si m-au frecat la neuron sa nu uit iar de demachiant si sa ajung sa ma usture ochii in ultimul hal dimineata cand ma trezesc. Multumesc... sincer!

P.S. Nu pot sa ma abtin... mai e asta: "I smile as the bastard screams, when I twist my sword" - alte idei? neuronul meu e sleit...