on the verge of extinction... again

Asa ma gandeam ca va fi sfarsitul asta de saptamana. Si totusi... n-a fost nici una, nici cealalta. Exceptand cursa de la Hungaroring, a fost neasteptat de plictisitor. Mereu in cautare de activitati cu care sa-mi omor timpul, dar nereusind deloc sa ma decid am ajuns sa nu fac mai nimic. Si atunci cand am facut ceva parca am fost pe modul "auto": "no heart, no soul, no feeling"...

Am... am avut grija de mine (wow! that's new), chiar daca m-am simtit o mare nesimtita si mi-a fost teama ca n-o sa mi se tolereze ce vroiam sa fac... desi speram ca totusi nu se va lega nimeni de mine, deja in mintea mea se derulau scenarii pentru cazul in care nu vor inchide ochii. Oare o privire rugatoare ar fi reusit sa convinga? Oare inca mai par copil si ar fi fost asta un argument suficient de bun? In orice caz, ar fi fost o lovitura grea pentru mine sa comenteze cineva ceva si cu siguranta as fi trecut pe modul "autodistrugere". E bine ca n-a fost asa si am ramas un "robotel" incapabil sa vada altceva in afara de latura practica a lucrurilor.

Am reusit sa gasesc becuri cu tipul de soclu si tipul de balon pe care il cautam, mi-am luat sapunele in forma de stelute de mare, scoici si caluti de mare, sampon, balsam de par, deodorant pentru par si fixativ. E drept ca fixativul nu era chiar asa o necesitate, pentru ca nu l-am terminat pe actualul si oricum nu ma folosesc de el prea des... in vacanta nu-l folosesc decat daca ies cu parul desfacut si nu vreau sa o ia in toate directiile dupa cateva minute. In timpul semestrului sau cand lucram (si in general pentru situatii in care se prefera sa am parul prins intr-o codita) il mai foloseam si pentru asa ceva (bineinteles + mascara). N-am spalat vase... deloc! Nici sambata si nici duminica. E plina chiuveta in momentul asta. Asa ca e clar ce voi face acum in continuare.