on the verge of extinction... again

M-a pocnit o idee amuzanta vinerea asta in timp ce ma plimbam fara directie. De ce sunt oare asa "populate" in timpul zilei multe cafenele? De ce sunt multe mese la care sta o singura persoana? Desi... poate asteapta pe cineva. Asta se intampla pe la ora 17, dar, din cate am mai vazut, nu sunt goale nici cu cateva ore mai devreme. Aveam febra. Vroiam ceva rece... rece si dulce. Ghinion! Nu servesc inghetata decat in pahare de sticla, nu si la cornet pe care sa-l poti lua cu tine. Imi ardea capul, vroiam sa ma racoresc, inghetata arata interesant pe afis, devenisem curioasa sa o incerc, dar nu vroiam sa stau acolo. Era plin... plin de oameni zgomotosi. Nu! Asa ca am plecat mai departe.

Ideea transpusa in cuvinte am auzit-o pentru prima data cand eram in clasa a opta... de la profesorul de engleza: un loc sigur, doar al nostru, unde nu ne vede nimeni. Asta insemna pe masina de spalat din baie in cazul meu.

Cateodata nu vreau sa aud, nu vreau sa vad, nu vreau sa fiu auzita, nu vreau sa fiu vazuta... De aproape 3 ani ma ajuta mobilul. Sa nu mai aud nimic in afara de muzica mea, sa merg pe strada, dar sa fiu cu gandul in alta parte... sa fiu razboinica, sa nu-mi mai fie teama. Si nu e vorba de faptul ca nu sunt in nici un caz amazoana. Mi-e teama de mine in fata altora, desi sunt constienta ca nimeni nu-mi poate citi gandurile, ca nimeni nu-mi poate ghici motivele.

Muzica mea... si zic muzica mea pentru ca devine a mea atunci cand pot sa ma regasesc in ea, atunci cand imi ofera cuvinte pentru stari pe care n-as fi putut sa le descriu... esenta raului? N-a primit decat o spranceana ridicata din partea mea cand mi-a zis asta. Si ce s-ar fi asteptat sa fac in loc sa ascult muzica? Nu! Stii ca... nu, nu stiu nimic si nici nu mai conteaza. Si atunci ziceam ca nu mai conteaza altceva, ca ar putea sa se intample orice si eu tot o sa ma descurc... Dar "orice s-ar intampla" nu includea anumite chestii... Nu m-am gandit. Sau poate ca m-am gandit, dar atunci as fi tras cu dintii... toata furia si hotararea mea s-au pierdut intre timp pe drum.

Mi-e teama sa ies singura cu rolele in parc.