on the verge of extinction... again

Daca tot sunt rockerita, nu?

Meh, in realitate n-are nici o legatura.

Prima chestie ar fi ca m-am impiedicat zilele trecute de imaginea din dreapta. Care presupun ca se vrea a fi un fel de infografic. Ce m-a deranjat a fost insa titlul care spune ca pisicile negre chiar au ghinion. Scuzele mele, dar ce vad eu acolo nu se cheama ca pisicile negre au ghinion, se cheama pur si simplu ca pe biata noastra planeta se gasesc prea multi bipezi al caror ceier e inca la nivel de Ev Mediu.

A doua chestie a fost ca am luat o mini tableta de ciocolata de la Lidl. Cred ca la raft avea eticheta de ciocolata amaruie. Asta si scrie pe spate la descrierea in romana, nu insa si in fata, unde scrie mare doar "Rich Chocolate". Nici urma de "Dark". Probabil pentru ca pe lista de ingrediente apare si laptele, iar legislatia europeana cam spune ca respectivul domn nu are ce cauta in ciocolata amaruie.

Diverse.

M-am simtit mereu o pisica neagra, dar n-am stiut niciodata exact de ce. Acum par ceva mai clare lucrurile.

\m/

Am castigat un laptop in urma cu aproximativ o saptamana. A fost o adevarata surpriza sa vad mailul in conditiile in care ideea de concurs nici macar nu se prinsese de creieras si lasasem comentariul pentru ca se intamplase sa ma manance degetele atunci. Evident, eu nu aveam nevoie de el pentru ca mi-am cumparat unul nou recent. Dar stiu ca tati astepta ceva decizie in legatura cu laptopul meu vechi de care sunt in continuare foarte atasata pentru ca actualul lui calculator e unul foarte vechi, de aproape noua ani. Si foarte, foarte incet.

Probabil una din cele mai usoare decizii ale anului. Eu clar nu sunt genul de persoana care sa aiba nervi sa vanda chestii si el clar avea nevoie de ceva mai bun. Asa ca surpriza a picat bine. Laptopul a venit cu Free DOS, ceea ce... ineamna ca inainte sa-l pasez brontozaurului mare, mi-a revenit sarcina de a face ceva in privinta asta. Ultima data cand instalasem un sistem de operare fusese in ziua concertului Aerosmith de la Bucuresti... 18 iunie 2010, asa ca nu prea am avut idee in ce ma bag. Dar dupa ceva nervi (si nu doar ai mei, sub tocatoare au mai intrat si cei ai lui Mihai... mersi pentru rabdare!) pot spune ca in sfarsit are un laptop cu tot ce e esential pentru el.

Acum e impachetat frumos la loc in cutie. Si asteapta sa-si intalneasca stapanul, chestie care se va intampla in mai putin de 36 de ore. Sper sa se impace pentru ca eu sunt incantata, diferenta fata de calculatorul lui cel vechi e uriasa. Si i l-am personalizat cu foarte mult drag.

Ah, da, in caz ca se intreaba cineva de ce poza si nu screenshot... pentru ca-s toanta! Si nu m-a pocnit ideea inainte sa-l inchid, sa-mi iau amprentele de pe el si sa-l impachetez la loc.

O sa-i vad a treia oara. La Paris de data asta, imediat dupa dotCSS si dotJS.

2007, de Craciun. Am trecut prin DVD-urile lor toata noaptea si a fost singurul lucru care m-a oprit sa fac o tampenie.

2009. Ii vedeam pentru prima data la Bucuresti. Inca tin minte ziua in care mi-am luat bilet. M-am dus la diverta dupa ore, dar nu aveam bani decat pe card si nu puteam sa cumpar bilet cu cardul. Nu mai era mult timp pana la inchidere si aproape am zburat pe scari pana la cel mai apropiat bancomat. A meritat. Ziua concertului a fost una din cele mai bune zile dintr-un an foarte bun.

2012. A doua oara, la OST Fest. Imi luasem abonament inca din decembrie special pentru ei. Eram obosita, setlistul a fost asa scurt, dar, din nou, a meritat. A fost din nou una din cele mai bune zile ale anului.

2014. Nu puteam sa ratez sansa asta. O sa merite. Plus ca Lemmy a zis ca spera sa ne vada. Stiu. Nu sunt nici chioara, nici batuta in cap. Da. Dar n-o s-o spun.