the frustration files: a look back on physical therapy
As putea sa ma ingrop sub mormanul de ganduri care imi vin pe tema asta.
- M-a ajutat. Semnificativ. Pentru ca eu cu siguranta n-as fi tras asa tare de mine. Minge, corzi, pedalor (fixat in perete, pentru maini), greutati. In prima zi, era sa lesin de vreo doua ori de durere. Si pana nu i-am spus omului ca incep sa vad pete gri, nu m-a lasat. Nu m-a lasat sa renunt atunci cand eram frustrata ca nu ma descurc, satula de observatii referitoare la ce nu fac bine, aproape hotarata sa las totul balta pentru ca mai mult imi fac draci... De unele din pronosticurile deloc optimiste nu sunt sigura nici acum - mi-a spus ca nu ma vede deloc bine cu mana si ca probabil n-o voi mai putea folosi niciodata la fel ca inainte de incident doar ca sa ma ambitioneze sa-i demonstrez altceva, sau... ? [in poze: asa imi tineam mana la inceput]
- Am primit si "teme" pentru acasa. [da, e foarte in neregula poza cu mana mea... ideea cu greutatile care se prind de incheietura este sa nu incordez muschii... pumnul e doar pentru poza]
- Am ajuns sa pot sa scriu din nou cu mana dreapta.
- Fiindca a trebuit sa merg zilnic la recuperare, am avut norocul sa pot poza in fata spitalului masina lui Scooby-Doo (The Mystery Machine).
Stiu... sunt varza gandurile mele... but it's the best I've got.
5 pareri
- cine
- krossfire
- cand
- marți, 7 octombrie 2008 la 08:56:00 EEST
You'll be better, and stronger ;)
- cine
- Andrei Monciu
- cand
- miercuri, 8 octombrie 2008 la 17:09:00 EEST
- cine
- brontozaurel
- cand
- vineri, 10 octombrie 2008 la 22:57:00 EEST
@Andrei: i cannot wait to see how i'll feel in x weeks from now myself :D
- cine
- vienela
- cand
- sâmbătă, 19 mai 2012 la 21:25:00 EEST
- cine
- brontozaurel
- cand
- duminică, 20 mai 2012 la 01:34:00 EEST
Mi-au rupt aripa. Chestie care a avut o serie de consecinte si, la momentul asta, pot spune ca majoritatea n-au fost rele.
Prima noapte in spital, atunci cand nu stiam sigur cum voi ajunge acasa, nu stiam ce urmeaza sa se intample in afara de faptul ca trebuie sa ma opereze, aia a fost groaznica din cauza multelor nelinisti. Certurile avute cu ai mei pe tema asta au fost si ele urate. A fost cu siguranta neplacut sa transpir pe sub bandaje pana mi se irita pielea si sa nu pot face nimic. Momentele in care imi faceam griji pentru cat de capabila voi fi sa imi revin n-au fost nici ele parfum...
Dar... oamenii care s-au ocupat de mine au fost minunati; si asta mi-a schimbat anumite pareri si atitudini. Fortat, am avut parte de o pauza de care totusi aveam nevoie cu disperare. Toate "tintele" pe care ar fi trebuit sa le ating au fost temporar inlocuite cu una care, la momentul respectiv, s-a dovedit a fi mai simplu de atins: aceea de a ma reface fizic. Si faptul ca asta a mers cum trebuia a fost cu siguranta mai bine decat sa-mi fi ratat planurile amanate brusc de aripa rupta. In perioada aia am trecut prin discografia Insomnium. Am avut parte de destule momente amuzante. Iar urmatorul an a fost probabil cel mai bun din viata mea.
Inca sunt furioasa cand ma gandesc ca exista fiinte atat de idioate incat sa creada ca sa impingi pe cineva si sa-i rupi ceva e o gluma buna, insa as fi ipocrita sa nu recunosc ca, cel putin pentru mine, lucrurile au iesit pana la urma bine.
Da-ti si tu cu parerea!
Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)