on the verge of extinction... again

... si cam atat.

Da, stiu, eu nici macar n-am fost treaza si nici nu mi-am dat seama cand s-a intamplat totul, tin doar minte ca eram foarte vioaie (desi putin confuza) dupa aceea si ma simteam foarte sigura pe mine.

1993. Primul meu contact cu Cartoon Network, ala adevarat, in engleza. Si da, pe mine m-a ajutat enorm in ceea ce priveste limba engleza. "... and if I never see you again, it will be too soon!" - devenita "... and if I never have to spend another night in hospital again, it will be too soon!" in cazul meu acum - a fost una din expresiile care mi-au ramas pe creieras din perioda aceea. Nu mi-a convenit deloc faptul ca a trebuit sa raman internata peste noapte.

Detest sa nu pot face altceva decat sa stau in pat ore in sir, detest sa ma simt incapabila, sa am nevoie de ajutor si ca sa-mi dau patura la o parte de pe mine, inlantuita (si nu doar la figurat ci si la propriu din cauza bandajului si a perfuziei), detest, detest, detest... Grrr... Detest sa ma frece la cap cu telefoane tot felul de rude care sunt "teribil de ingrijorate", dar care nu sunt in stare sa-si aminteasca numele meu (sunt 3 litere, ce dracu' e asa greu? A-n-a. 3 litere), detest sa constat ca proprii mei parinti oscileaza intre a ma injura pentru ca sunt asa incapabila si a se purta cu mine de parca m-as sparge in bucatele la cel mai mic efort.

Nu mai am chef de nimic acum, nu-mi mai pasa de nimic, sunt scarbita de tot. Si la inceputul saptamanii eram asa entuziasmata ca a inceput facultatea, ca voi scapa de tije...