on the verge of extinction... again

Cam cum era Simba cand a fost gasit de Timon si Pumbaa.

Mi-a aparut asta in timeline aseara.

Am fost invitata sa tin o prezentare la inca o conferinta. In Austria. In mai. Gagica care m-a contactat n-are nici o vina, asa ca n-o sa-i sar in cap, dar imi vine sa urlu ca n-a facut-o cu o luna si jumatate mai devreme. Am fost invitata acum, cand o buna bucata din mai imi e blocata cu o conferinta la care probabil n-o sa merg, dar organizatorii cauta avocat ca sa... dracu' stie exact ce, dar vor sa ma zboare totusi cumva in Florida.

Asa ca ratez o tara unde chiar voiam sa merg, unde pot sa intru doar cu buletin, pentru una care oricum nu ma incanta decat datorita oamenilor pe care imi doream sa-i (re)vad si pentru care oricum n-am primit viza.

De cateva zile nu-mi iese piesa asta din minte...

La cat mai multi ani!

Si trebuie sa spun ca asta a fost foarte frumos din partea lor.

... but hang in there, tiger!

Dupa doua, de fapt aproape trei zile in care nu prea m-am ridicat de pe coltul patului, m-am apucat si eu azi sa strang dezastrul de prin casa. Am splat geamurile de deasupra caloriferului, am spalat pe jos sub calorifer, am sters caloriferul, tevile, am sters praful de pe rafturile suspendate si... atat. Mda, stiu, putin, altii ar fi facut mai mult intr-o zi. Mie imi ia insa al dracului de mult sa fac chestiile astea. Stergand praful de pe rafturi m-a pocnit nostalgia.

2000. Observasem panoul intr-un magazin din Orizont... parca asa ii zicea complexului ala. Si ii povesteam unei colege de el. Si ea mi-a zis sa ma duc la ei sa ii rog frumos sa mi-l dea mie cand se termina promotia. Si... asa am facut, desi eram groaznic de timida (nu ca acum n-as mai fi). Mi l-a dat pe loc. Si de atunci dau ochii cu el in fiecare zi. De zece ani aproape. Si acum se intoarce. Chiar daca nu tot alaturi de Ferrari. Stiu ca voi urmari din nou cursele cu sufletul la gura.