on the verge of extinction... again

Mi-am imaginat intotdeauna ca asa ceva se intampla cu premeditare. Studiat fiecare miscare timp de luni la rand. Dar n-a fost asa.

A fost o gluma la inceput, atunci cand am vazut interviul in care Joe spunea ca vor sa mearga la Bran. Si, oricat as fi aparat drumul spre zona in care m-am nascut, nici eu am crezut ca a vorbit serios.

Apoi, in seara zilei de 2 iunie, mi-a aparut in timeline tweetul care anunta ca au ajuns in Bucuresti. Pe de o parte, am rasuflat usurata pentru ca, pana in momentul acela, imi fusese teama ca nu vor mai sosi si concertul nu se va mai intampla. Nu cred ca o sa uit vreodata ce s-a intamplat anul trecut. Pe de alta parte... deja? De ce? Nuuu... Cum sa spun asta sa nu sune ca dracu'? Bucurestiul, si in special Centrul Vechi, nu e un loc in care sa-mi doresc sa stea prea mult daca vreau sa mai revina pe aici. Daca iau ceva de la un restaurant? Daca sunt jefuiti?

Si cam asa s-a transformat yesss, they're here! in I hope they're still healthy when they leave next week. Motiv pentru care am inceput sa iau la puricat social media ca sa vad cum li se pare Bucurestiul. Si... sa ma asigur ca sunt tratati decent. Asa am aflat ca da, vor merge la Bran. Si asa am dat de o poza din care am putut identifica hotelul.

Hotel de care poate nu m-as fi apropiat singura si nescarpinata intre cornite. Nu garantez, era totusi vorba de Joe Perry acum, dar n-am facut-o in trecut cand am stiut la ce hoteluri stau trupele, chit ca te gandesti ca n-or fi batuti in cap sa nu-si dea seama ce fac cand posteaza poze de la hotel. Mai si afli dupa aia ca se asteptau la fani, dar s-au simtit putin calcati pe coada cand s-au trezit cu presa. In fine...

Alex mi-a spus ca vrea sa mearga la hotel luni dimineata. Bine. Sau nu. Pentru ca devenisem deja extrem de agitata. Sambata dupa-amiaza, planul s-a modificat: urma sa ii asteptam in seara aceea la hotel sa revina de la Bran. Castelul poate fi vizitat pana la ora 18, iar logica mea spunea ca dupa ar fi trebuit sa se intoarca in Bucuresti. Drumul mai adauga inca vreo trei ore. Parea o ora decenta.

Asa ca ne-am dus la cafeneaua hotelului, ne-am asezat strategic pe terasa ca sa avem acces la intrarea principala si am comandat unele din cele mai ieftine chestii din meniu. Am ales a doua cea mai ieftina chestie din meniu... apa! Cea mai ieftina era cupa de inghetata, dar m-am temut ca e dulce si dupa aia mi se va face sete si voi ajunge sa dau oricum bani pe un pahar de apa.

Daaar... incepusera sa apara poze si filmulete de la Peles. Sa fi aterizat la castelul gresit? Sincer, probabil Pelesul poate sa tina ocupati oamenii ceva mai mult timp. Doar ca apoi au inceput sa apara si poze de la Bran. Toate pe afara. Parea ca au ajuns prea tarziu, au gasit inchis si s-au multumit cu a face poze pe afara.

Apoi a sosit si surpriza cea mare: ajunsesera acolo la terminarea programului de vizitare pentru ca inchiriasera castelul! Cum mama dracului? Nici nu stiam ca e posibil asa ceva!

In lipsa trupei, trebuia totusi sa traiesc ceva interesant, asa ca am aflat cum e sa platesti 13 lei pe un pahar de aqua chiorensis. Nu va luati de latina mea, am fost totusi la liceu real si a trecut mult timp din clasa a noua. Si cum se simte panica de a nu mai sti cum naiba se iese din toaleta. Mai ales ca imi lasasem telefonul pe masa. Si apoi panica de a nu sti cum naiba trebuie sa descanti robinetele ca sa curga apa. Am rotit, am incercat sa apas, am incercat sa le fac cu mana ca poate or fi dracului cu senzori... Serios, cateodata ma gandesc ca hotelurile astea de cinci stele sunt atat de scumpe pentru ca trebuie sa plateasca echipe de sadici care sa reinventeze roata si sa vina cu tot felul de sisteme neintuitive...

Concluzie: esec!

PS - Posterul asta disparuse sambata, la o zi dupa ce a fost postata imaginea si cu doua zile inainte de concert. Oare fusese pus acolo doar cat sa-l vada trupa si sa-i faca o poza cand trec pe langa?