on the verge of extinction... again

Azi m-am trezit la ora patru dimineata. Eram somnoroasa, confuza, dar in cele din urma nu mi-a parut rau. Ca m-am trezit la ora aia inumana doar ca sa prind live concertul Aerosmith de la Detroit.

Inca imi pare rau ca i-am ratat la Sofia. Nu era departe de noi. Si la Horsens. Nu era departe de Amsterdam, unde am fost pana cu o zi inaintea concertului. Asta dupa ce imi facusem planuri cu atata timp inaintea turneului european.

In fine. Au rupt. Si, ca intotdeauna, au facut minuni pentru starea mea de spirit. Si au fost momente in care mi-a venit sa intind bratele catre ecran si sa apuc capetelele alea din fata camerei si sa le soptesc... probabil ca nu... mai degraba sa le urlu in urechi... thank you!

Happy birthday, Mr. Joe Perry! And thank you!