on the verge of extinction... again

Ma enerveaza la culme clipurile de genul asta. Pentru cine n-are chef sa se uite, un tigru e pe sosea si niste dobitoci coboara geamurile, bat in ele, claxoneaza, il ating cu masina ca sa-i atraga atentia. Norocul lor ca tigrul pare ca tocmai a consumat un rus cu putin sange in vodca.

Nu merg la Accept. Luat hotararea asta azi. M-am simtit prea frecata ca sa ma mai simt in stare sa exist acolo. Si lucrurile nu pot decat sa se inrautateasca in urmatoarele zile. Pacat, eram atat de fericita in primavara cand mi-am luat biletul....

Daca zic ca nu stiu, nu inteleg de ce dracu' trebuie sa ma freci o jumatate de ora cand alt raspuns clar n-am. Referitor la ce salariu mi-as dori. Da-l dracului de salariu, nici nu-mi trebuie, nici nu stiu de ce exista notiunea asta. Singurul motiv pentru care imi doresc eu un salariu oricare e ca ai mei imi trimit bani altfel. Nu m-ar deranja sa dorm in tomberan si sa mor pe strada. Mi-ar fi indiferent.

Covrigi. Panou pe care scrie mare "covrigi cu mere". Cer si eu unul, aia se uita la mine ca la un extraterestru albastru (si eram imbracata in maro). Cica nici n-a auzit de asa ceva. Aveau doar cu susan si cu ceva carnat in mijloc. Cum nu-mi plac carnatii, sa zicem susan, desi nici ala nu ma incanta. Macar era cald. Un dobitoc dintr-o masina - "nu-mi dai si mie o gurita?". Daca n-ar fi avut verde la semafor si ar fi trebuit sa opreasca ma duceam sa-i dau niste chei pe masina...

Si saptamana asta incepuse asa bine... A venit ziua de miercuri si s-a dus dracului tot. Ar fi trebuit sa zic nu ieri la telefon. N-am facut-o. Si m-am dus azi. Si acum nu ma gandesc decat ca mi-as dori un incendiu la noapte. Sa ma consume toata... Altfel, ar trebui sa sun eu maine sa spun ca nu ma mai intereseaza.

Asa ar fi corect. Fata de mine in primul rand...