on the verge of extinction... again

Aglomeratie. Plin de indivizi care distribuie pungute verzi cu... dracu' stie, probabil seminte. Ufff, asa o sa se faca o mizerie pe jos. Seminte v-ati trezit sa dati gratis? Creiere n-ati gasit? Ah, nu-s seminte, is un fel de covrigei scarbosi, bleah...

Aglomeratie. Din ce in ce mai multi oameni care sosesc pe peron. Fii atenta la buzunare, Ana! O reactie pe care nu pot sa n-o am in gara. Cativa sunt interesati de linia din stanga, insa majoritatea asteapta trenul care urmeaza sa soseasca la linia din dreapta. Cel care merge mai departe la mare. Si tipa de la informatii a presupus ca eu o sa iau trenul ala ca sa merg la mare atunci cand am intrebat-o cand si la ce linie soseste pentru ca nu era trecut pe panou. Nu stiu daca e un mod prin care CFR alege sa faulteze RegioTrans. De obicei apar si trenurile lor pe panou.

Nu inteleg ideea cu marea. Nu inteleg mersul la mare. Fie ca e in jurul datei de 1 mai sau in orice alta perioada. Ce dracu' poti face la mare? Sa inoti in mare? Bravo, daca poti sa inoti. Dar poti sa faci asta si intr-un bazin curatel. Sa stai la soare? Bleah! Detest pielea bronzata. Daca mi se lauda mie cineva cu pielea sa bronzata, de obicei iese cu scantei pentru ca nu ma pot abtine sa nu-i spun ca arata ca si cum s-a manjit cu ce a mancat cu o zi in urma (dupa ce a iesit pe usa din dos). Sa pescuiesti? Aia e amuzant cand ai 5 ani si de fapt pescuieste un adult din familie si tu iti spargi capu' pe toboganul de piatra de langa balta. Sa te plimbi cu vaporasul? Bine, recunosc ca asta e distractiv. Dar nu cand e aglomerat.

Soseste trenul. Oameni care urca, oameni care coboara. Oameni care cauta alt tren. Imi vine sa ii urlu unuia "boule, trenul ala e la doua linii mai incolo, l-a anuntat acum cateva minute". Cat de idiot sa fii sa gresesti peronul? Trenul fusese anuntat, probabil se afisase si pe panou, in capatul fiecarui peron e trecut clar numarul. Nu, nu merge scuza cu "mediu necunoscut". In 2010 am fost la concertul Iron Maiden de la Cluj. Nu mai calcasem niciodata in Cluj. Inainte sa ajung acolo stiam cum arata gara si zona garii, stiam clar traseul pana la Polus, stiam distanta, stiam in cat timp se parcurge, ce "peisaje", cladiri o sa vad pe drum. Se cheama Google Maps si este al dracului de util. Multa agitatie in continuare. Tipa din dreapta mea vine spre mine. Poarta o bluza rosie, cam de aceeasi culoare ca hanoracul meu rosu. Hanorac in care simt ca inghet, desi majoritatea celor din jur poarta chestii cu maneci scurte.
"Excuse me, is this train going to Brasov?"
"No, this one just came from Brasov..."
"But isn't this platform seven?"
Imi arata biletul si ma holbez la el. Unde dracu' e trecut numarul trenului? Cumva, nu reusesc sa-l localizez. Dar e bilet CFR, pretul e de 47 lei, asta inseamna ca trebuie sa fie un fost accelerat, parca nu mai era alt rapid in afara de cele internationale si cel de Budapesta pleaca dupa-amiaza. Detectez si ora de plecare si imi ia putin sa-mi dau seama cat mai e... ah, aproape o ora. Hmmm, e posibil sa fie un tren care pleaca mai tarziu tot de la linia asta. "Wait, I'll go with you back to the flap display and we'll check..."

Dar mai am de asteptat putin pana reusesc sa-mi ridic geanta de voiaj. Imi vine sa injur - este atat de grea! Macar e neagra, merge la costumatia mea - hanorac rosu, blugi negri, adidasi negri, tricou negru cu rosu, ghiozdan negru.

Ajungem in fata panoului. E intr-adevar un tren trecut la si patruzeci la linia 7. 1621. Da, e numar de fost accelerat, insa dracu' stie cum or arata vagoanele aluia. Sageata nu prea are cum sa fie, merge pana la mama dracului in vest si parca sagetile nu circulau pe distante asa lungi. Si observ in sfarsit si numarul trenului pe bilet. Da, ala e! Ii arat si tipei.
"Yes, that's the one. Sixteen twenty-one - you can see it here. It should arrive at the same platform after this one leaves. And... it doesn't look like this one, it's from another company. It should be taller... it should look more like that one!" si arat spre un tren CFR. "It may have a display near the door where you can see there the train number. You probably won't see Brasov because it actually goes further and usually they only show the destination..."

Cred ca imi multumeste sau ceva, dar sunt deja cu gandurile in alta parte. Ah, e plin de indivizi care impart pungutele ale cu covrigei. Lasa-ma dracului sa trec! Ajung langa una din usile de intrare in gara si stiu ca nu mai pot. Eu nu pot sa ajung cu geanta aia pana jos la metrou. Ma apuc s-o desfac si sa redistribui lucrurile.

Toate hainele, prosoapele si restul chestiilor spalate intr-o parte. Ce dracu e in cutia asta? Deschid putin coltul ei. Crema de zahar ars. Proasta idee! Ii inchid coltul la fel, fara s-o scot din punga. Dulceata? In punga cu crema de zahar ars! Miere? Tot acolo! Cutiile cu oua merg in ghiozdan. La fel si pieptul de pui, perele, lamaile, capsunele si strugurii. Cutia cu piept de pui gata preparat se duce in punga, salamul cu biscuiti in punga. Panettone? Tot in punga! Sticlele cu sirop si compot la fel. Mai e o rulada, si aia merge tot in punga.

Imi iau ghiozdanul din nou in spate. Geanta de voiaj a ramas usoara si aproape goala, pot sa o iau pe umarul stang. Iau punga in mana dreapta, insa scap rapid de ea, la primul cos de gunoi. Sper sa nu ma trezesc cu vreun paznic imaginandu-si ca am pus vreo bomba.

Adidasii sunt mult mai comozi decat ma asteptasem. E prima data cand ii port. In fata garii, ma uit spre celalalt colt al intersectiei. Ba da! Nici eu nu stiu de ce vreau sa o iau pe acolo. Nu mi-a placut niciodata locul ala.

Cred ca am avut ore acolo aproape in toti anii. In anul doi nu cred ca am avut. In anul patru nu mai tin minte. Dar am avut cu siguranta in anul unu, in anul trei si in ultimul an.

Anul intai. Am avut laboratoarele de Programming Languages si de Data Structures and Algorithms acolo. La etajul unu', urcam pe niste scari din alea din jurul unui lift din ala vechi, tip cusca. Inca tin minte unele teste de la lab, ce haina purtam la laboratoarele de la inceputul primaverii. Si ca ma gandeam ca acolo s-ar putea face un film: Scooby-Doo at PoliZoo!

Anul trei. Laboratoarele de Computer Architecture, alea la care nu s-a prins Assembler de mine mai departe de un mov sau un add sau un cmp. Dar la care am adormit la propriu. Era totusi joi si eu eram nedormita de sambata. Si apoi m-am trezit pe jos. Adormita cum eram, ma asezasem pe un scaun handicapat care a crapat sub mine. Rasete si anuntul cum ca dam lucrare. Au mai fost alea de Numerical Methods II, facute in hala aia cu avioane. Teoretic, ar fi trebuit sa avem calculatoare. Practic, am avut avioane. La propriu!

Ultimul an, Medical Electronics. Lucrurile se schimbasera, nu mai parea un decor bun pentru filmat un film Scooby-Doo. Wow, parchet, wow, termopane, wow, banci si scaune noi, wow, calculatoare, wow, tabla din aia desteapta...

Suna telefonul. Si raspund. Miscare gresita. Bate vantul, imi intra parul in gura... deodorantul meu pentru par miroase super, dar are si un gust... deloc placut!