on the verge of extinction... again

Vacanta dintre clasa a sasea si clasa a saptea. Purtam niste pantaloni scurti roz, un tricou roz cu o lebada micuta pe piept si o bluzita roz cu doua buzunare albe si cate un cosulet cu flori rosii desasupra fiecarui buzunar. Cosuletele cu flori si lebada erau brodate, a nu se intelege altceva...

Cumva, cu putin timp inainte, reusisem sa-i conving pe ai mei sa imi ia pentru prima (si singura!) data niste animalute. Mai exact, niste pui de gaina. Ii vazusem in timpul unei excursii de duminica la Piata Dacia. Erau mici, de o zi, pufosi si galbiori. Si nu ma mai dadeam dusa de langa ei, asa ca ai mei si-au spus ca oricum e intreaga casa in santier (puneau gresie peste tot, reamenajau balconul) si mi-au luat trei ghemotoace.

Le-am pus numele de Albisor, Aripioara si Podoaba.

Albisor era cel mai "dezvoltat" iar numele venea de la faptul ca ii vazusem niste pene albe micute rasarind pe aripioare. Avea sa se dovedeasca a fi cel mai neinspirat nume al tuturor timpurilor. Era primul care facea scandal, primul care sarea la mancare... sau, mai bine zis, in mancare. Era ca un purcelus. Se tavalea prin lapte, malai cu lapte si orice altceva le mai puneam de mancare. Si apoi, cand a mai crescut suficient incat sa poata sari suficient de sus, ma trezeam ca Albisoru' proaspat incleiat in lapte sarea intr-o glastra cu flori si se apuca sa scurme, sa-si arunce pamant peste el, sa se tavaleasca... pana mi se facea negru ca un drac! Mai mult, s-a dovedit a fi de fapt gaina. Pestrita!

Podoaba, cel mai mic... n-a supravietuit. A reusit sa-si rastoarne peste el capacul de borcan in care le puneam apa. De trei ori. L-am uscat cu uscatorul de par. La inceput s-a speriat de zgomot, dar apoi asa se impingea spre aerul cald. Din pacate, n-a ajutat prea tare.

Aripioara era cel mai frumos dintre toti, cu doua pene negre micute pe aripioare. Si probabil cel care a beneficiat de cea mai putina atentie din partea mea. Albisoru' era dracos, Podoaba bolnavicios... Aripioara nu era nici una, nici alta.

Eu ii lasam peste tot prin casa, insa "sediul" lor era intr-o cutie mare facuta de tati. Fosta mea cutie cu jucarii. In ziua aceea in care eram imbracata in roz, in timp ce ma aplecam sa-i iau din cutie, m-am trezit ca imi curge sange din nas. Din senin. Si apoi, timp de zece ani si cateva luni, n-am mai patit-o niciodata.

Pana in noiembrie 2006. Intamplator eram si racita si eu n-am un mod prea bland de a-mi sterge mucii. Asa ca n-am stiut niciodata daca a fost din cauza ca am fost eu prea brutala sau...

Am mai patit-o de multe ori de atunci. De fiecare data in momente in care eram mucoasa si ma purtasem urat cu nasul. Asa ca imi spun mereu ca asta e motivul. Desi nu sunt sigura ca eu chiar cred asta...

I'm the lie you tell yourself that you never truly did believe...

I got chest pain lately. Almost all the time. I'd like to believe I'm just imagining things.