on the verge of extinction... again

Vineri seara spalam un pahar. Cel perfect cilindric, cu doi catei. Si cu paharul plin de clabuci de la detergentul meu de vase cu aroma de migdale in mainile la fel de pline de clabuci de la acelasi detergent de vase cu aroma de migdale... m-am dus sa sting lumina de pe hol care ramasese aprinsa de cand... dadusem cu aspiratorul.

Cum? Cu piciorul. Pentru ca stiam ca m-am mai folosit de picioare ca sa fac diverse. Sa deschid sertare, sa mut din loc in loc chestiute care puteau fi apucate cu degetele de la picioare, sa deschid/ inchid usi, sa aprind/ sting lumina. A trebuit sa fac toate chestiile astea dupa ce m-am trezit cu aripa rupta si bandajata ca un pui de mumie din gat pana la mijloc. Desigur, imi ramanea mana stanga. Pe care mi-a fost greu s-o indoi timp de vreo saptamana si putin. Chestie care a facut tot ce tinea de curatat capatana (spalat parul, pe fata, pe dinti, in urechi) un chin.

Dar pana la urma, in perioada aia am invatat sa ma descurc cu picioarele si cu mana stanga. Ceea ce a fost si amuzant de multe ori. Inca imi pare rau ca n-am filmat cum curatam portocalele cu o singura mana. Cred ca eram caraghioasa rau...

Sau cum ma chinuiam sa sting lumina si nu reuseam. Intrerupatoarele mele incep cam la inaltimea sprancenelor mele. Ca sa aprind lumina, trebuie apasat pe ele in (partea de) jos. Ceea ce rar se intampla sa nu pot. Insa ca sa sting lumina... trebuie nu doar sa le apas in sus, ci si sa am grija ca atunci cand las piciorul in jos sa nu le lovesc din nou in jos si sa aprind in felul asta iar lumina. In conditiile in care ma chinui destul de tare sa ridic piciorul la inaltimea aia fara sa ma tin cu mana de ceva, ceea ce face caderea lui inapoi in jos greu de controlat... pentru stinsul luminii e nevoie de multe incercari si multa transpiratie atunci cand nu ma pot folosi de maini.

A fost nevoie acum aproape patru ani, a fost nevoie si vineri. Cand m-am dat batuta. M-am dus in bucatarie, am lasat paharul si m-am intors pe hol unde am stins lumina cu piciorul in timp ce ma tineam cu mana de usa de la baie. Piece of cake!

Dupa o ora... ma rodea ceva. Cred ca se cheama frustrare. Am fost mereu flexibila. Si acum nu mai pot sa sting lumina cu piciorul? M-am intors in hol si am inceput sa ma lupt cu intrerupatorul. Folosindu-ma doar de picior, desigur. Aprins lumina, stins lumina, aprins lumina, stins lumina, aprins lumina, stins lumina, aprins lumina, stins lumina, aprins lumina, stins lumina...

In seara asta am incercat din nou, aproape in gluma, fara sa ma tin de nimic. Am stins lumina fara efort.

E nevoie de putin exercitiu...