on the verge of extinction... again

Pentru ca e ametita si nu casca ochii.

Pentru ca la laboratoare chitaia ca nu-i merge o chestie sau alta, dar de fapt uitase sa mai apese un F5. Pentru ca uneori se enerveaza ca nu porneste vreo chestie pe care a uitat s-o bage in priza. Pentru ca se impiedica, pica peste chestii si le face praf. Pentru ca saptamana trecuta n-a observat biroul... care totusi e acolo de 9 ani si jumatate si e monstruos de mare. Pentru ca la doar cateva zile dupa n-a observat usa. Pentru ca putin dupa aia n-a observat patul. Si bineinteles ca a intrat in ele ca tancu'. Sau nu chiar... ca tancu' nu s-ar fi ales cu vanatai. Pentru ca seteaza parole bune. Apasa la nimereala pe taste din colturi diferite ale tastaturii si apoi merge mai departe doar cu "Remember" me si "Recover password". E drept ca in cazul alora de 4 cifre de la telefon degetele tin minte ce sa tasteze... doar neuronu' tot nu le-a inregistrat dupa atatia ani.

In seara asta chiar am comis-o...

Eram in galeria comerciala a unui hipermarket, ma indepartam de bancomatu' la care platisem o factura. Si, in timp ce ma indepartam de el...

... imi aranjam frumos portofelul in compartimentul lui din ghiozdan. Motiv pentru care n-am observat un panou semnificativ mai mare decat mine. Si am intrat in el. Mai precis in porcaria aia de rama metalica a panoului.

Poc, durere, staturi de piele dusa, liniute paralele de sange, zona invinetita rapid. No biggie, I can move my hand just fine, I can move my fingers. Doar ca... am inceput sa tremur, sa transpir si sa am senzatia aia cum ca am gatul uscat si ca o sa incep sa vad pete gri. Dat doua telefoane, poate sa vorbesc cu altcineva ma mai calmeaza si ma scoate din starea asta.

Doar ca dupa aia am inceput sa-mi simt degetele cam aiurea, fierbinti si... parca altfel decat pe cele de la cealalta mana. Si, dupa ce m-am invartit putin pe loc, m-am dus pana in capat la paza sa intreb daca nu au cumva un punct de prim ajutor.

Si acum ma simt groaznic de vinovata. Pentru ca au fost foarte amabili, m-au condus la punctul de prim ajutor, au chemat un medic... si concluzia e ca n-am nici pe dracu'. Mi-am zgariat si mi-am invinetit mana, atat. Adica am deranjat oamenii degeaba. Sa fim seriosi, dezinfectatul ranii si pusul unui pansament le puteam face si eu acasa. Chiar n-am nici o scuza. Oricat de agitata ar fi fost ultima luna, oricat de putin dormita as fi fost, oricat de rupta dupa tura de kickboxing... chiar n-am nici o scuza...