siii... ce dracu' e asta?
Acum muuulti ani i-am luat mamei o lumanare in forma de iepuroi. Pentru ca se apropia sarbatoarea cu pascutu' si doamna mama chitaie urat daca nu primeste cadouri. In acelasi timp, am mai luat cadouri si pentru ceilalti membri ai familiei. Cadouri care au facut drumul de la Bucuresti la Brasov cu tati. Pentru ca s-a intamplat sa vina in delegatie in Bucuresti cu putin inainte de Paste si i-am dat lui cadourile. Si am crezut ca i-am explicat clar care cadouri sunt pentru cine ("in punga galbena e un iepuroi de ciocolata pentru mamaia si...") si ce-i cu fiecare. Ba chiar am glumit aratandu-i iepuroiu' cu ditamai fitilu' intre urechi: "doamna mama sa faca bine sa nu bage dintii in el ca-i de ceara".
"Brontozauru', asa te-as jumuliiiiiii!" ahem, pasarile se trag din reptile, deci nu e chiar incorect (nice example of flawed logic, heh?).
"Mais pourquoi?"
"Ai incurcat pachetele - iepuroi de ciocolata era in pachetu' pentru mamaia!"
"Da, da, era unu' si pentru mamaia, in punga galbena, dar si doamna mama avea un iepuroi de ciocolata in punga ei..."
"Nu, nu era nici un iepuroi de ciocolata acolo..."
"Ba da, intr-un plastic legat in partea de sus cu o sforicica..."
In momentul ala am picat (foarte la propriu!) pe jos de ras. Radeam cu lacrimi...
"Bine, brontozaur atent ce esti, eu ti-am zis sa-i zici sa nu bage dintii in el ca-i de ceara..."
"Cum adica e de..." si l-a bufnit si pe el rasu'.
"E lumanareeeeee! Are diiiiitamai fitilu' intre urechi..."
La cativa ani dupa, cu ocazia unui Craciun, printre cadourile pe care le-am luat pentru mama s-a numarat un lapte de corp. Atunci a avut noroc ca a fost tati prin preajma, lui i s-a parut ca arata putin dubios si i l-a cerut sa se uite putin la el, ca ea era sa si-l puna in cafea. Nu glumesc, a crezut ca e lapte de pus in cafea...
Anul asta, de inceput de martie, i-am luat ceai. Intr-un ambalaj ceva mai deosebit, dupa cum se poate vedea in poza. M-am trezit cu un telefon:
"Auzi, da' ce sunt semintele alea pe care le-a primit doamna mama? Ca am stat si ne-am minunat la ele... M-am gandit ca ar fi seminte de [nu mai tin minte ce floare], da' parca alea au la un capat un fel de pamatuf... Doamna mama a zis ca miros frumos si probabil sunt de pus in camera sa parfumeze sau in dulap peste haine..."
"Seminte? E ceai, tati..."
"Aaaaa, ceai..."
"Da' voi n-ati vazut ca-s bucatele de coaja de portocala inauntru?"
"Ba da, da'..."
Nu, ei nu stiu engleza... in afara catorva chestii pe care mama le-a prins de la mine si pe care eu nu mai suport acum sa le aud in mijlocul unor propozitii in romana (de exemplu "am fost nu-stiu-unde si era full"). Si in afara unor chestii tehnice pe care le-au invatat la lucru. Iar franceza tati stie asa cum stiu eu chineza. Adica undeva pe la zece cuvinte. "Mais pouquoi" al lui e exact ca "ä¼ çœŸè¯·" ("chuan zhen qing") al meu...
Am patit-o si invers. Acum cativa ani, am primit de la verisoara mea o chestie de lemn cu gauri (eu am presupus ca e ceva suport pentru adidasi) si niste betisoare si o sticluta. Am aflat mai tarziu ca era un fel de set, ca betisoarele se inmuiau in uleiul parfumat din sticluta, se aprindeau si se infigeau in gaurile din chestia aia care semana cu un suport de pantofi.
Morala: cadourile sunt o enorma durere in dos. Nu mai faceti cadouri decat la recomandarea medicului ORL-ist. Serios, decibelii veniti din directia doamna mama daca nu-i iau cadou sunt mai periculosi pentru auzul meu decat cele de la concertele cu "muzica mea aia zapacita", dupa cum se exprima tati. Si de fiecare data cand trebuie sa faceti cadouri, includeti si o foaie de A4 pe care sa scrieti mare cu un marker ce dracu' reprezinta.
2 pareri
- cine
- pinkISH
- cand
- vineri, 9 martie 2012 la 00:45:00 EET
- cine
- brontozaurel
- cand
- vineri, 9 martie 2012 la 00:47:00 EET
Da-ti si tu cu parerea!
Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)