on the verge of extinction... again

Nu, nu mi s-a dereglat calendarul, stiu ca suntem in 23, dar pentru mine a trecut deja mare parte din ceea ce ma ingrozeste la Craciun.

A trecut partea cu alti oameni "in the picture". Pentru ca eu n-o sa mai ies din casa o vreme. Si chiar daca o fac, n-o sa fie nimeni cunoscut si nimic amenintator in jur. Ma rog... nu e un aspect pe care pot sa-l controlez mereu. Sincer, pe mine scrie "vanitate". Ba chiar ar fi trebuit sa scriu cuvantul ala cu majuscule. Pentru ca da, am rasuflat usurata ca aratam bine atunci cand cineva m-a recunoscut...

A trecut durerea de burta de Craciun. Luni seara intrau pe gura trei bucatele de ficatei de pui (si da, erau bine facuti, ca toata lumea m-a intrebat daca nu cumva i-am mancat cam cruzi). In dimineata urmatoare ieseau... pe aceeasi usa pe care intrasera si, bonus! si pe ferestrele numite nari. Dracu' sa ma ia, nici sa-mi tin capu' cum trebuie nu-s in stare! Si nu stiu cum, dar parca intre timp crescusera enorm in volum. Ori asta, ori am dat afara si tot ce urmeaza sa mananc pana la sfarsitu' anului.

Partea proasta a fost ca starea asta n-a vrut sa ma lase in pace si m-a tinut pana dupa pranz. Partea si mai proasta a fost ca marti era 20. Adica Ignat Day! Ziua in care, incepand cu ora 16, se puteau lua abonamente si bilete la OST Fest cu 30% reducere. Doar de pe biletoo.ro sau de la Biletoo Unirii. Avand in vedere ca eu sunt complet retardata cand vine vorba de plati electronice, evident ca trebuia sa ma deplasez pana la Unirii. Ahem, sa zic da-o dracului nu era o optiune - la OST Fest vin Motorhead!

M-am hotarat sa imi iau abonament pentru ca... 367 lei pentru trei zile de festival suna a o afacere buna. Motorhead imi plac de mor, Dimmu Borgir mi-au placut live, plus ca tocmai aflasem ca mai vin si Motley Crue. Dupa care nu ma omor, ei si Warrant au prins cel mai putin la mine dintre trupele de gen. Poate ca unii se vor ingrozi sa auda citeasca asta, insa ultimul lor album (ala din 2008) imi place mai mult decat ce au scos in zilele de glorie ale glam-ului. Asa ca nu o sa refuz ocazia de a-i vedea, mai ales ca e posibil sa se termine cu ei in curand. Ma rog, Mick Mars (ahem, nu lasati copiii mici sa se uite, ca o sa se sperie!) pare ca s-a terminat deja, dar asta e o cu totul alta poveste. Ma gandesc ca e posibil sa iasa ceva bun si din asta - niste romani fericiti ca au plecat acasa cu o bucatica din chitaristul Motley Crue... niste dinti, o ureche, o mana...

Revenind la ziua de marti... m-am deplasat pana la Unirii. Unde am stat la coada ca sa scot banii intr-o pozitie care probabil a facut lumea sa creada ca simt nevoia sa-mi adulmec varful botinelor. Pentru ca ameteam si incepeam sa vad pete gri (da, pete gri, nu stele verzi!) daca stateam la verticala. Cam la fel am stat si la coada la Biletoo, cu singura diferenta ca acolo era mai putina lume in fata mea si si aia care erau in fata stiau clar ce vor si ce fac. Si in timp ce asteptam acolo n-am putut sa nu remarc ca la magazinul de alcooale de langa aveau Calvados.

Dar mi-am luat abonamentul si ziua a devenit brusc o zi buna chiar daca de-abia ma puteam tine pe picioare. Si apoi am ajuns acasa, am deschis laptopul, am inceput sa ma uit prin reader. Si am inceput sa am iar dureri de burta. De data asta de ras. Ce nu face omu' cu un Azorel ramas fara oase din cauza ca rata la plasma trebuie si ea platita! Hmm, sper sa n-auda Mick Mars de asta - poate il face sa se razgandeasca in privinta lui "be there"...

Miercuri am purtat rochie pentru prima data de la nunta din septembrie. Si m-am gandit sa trec pe la poli. Asa pur si simplu, sa urez sarbatori fericite unor fosti profesori... dar pana la urma n-am mai facut-o.

Joi am ajuns iar prin centru. Si am pozat ceva ce voiam sa pozez de multa vreme: covrigaria a carei limba oficiala e romgleza! Pentru cunoscatori, covrigaria asta este pe strada dintre Universitate si Unirii, la intersectia cu Lipscani. Si bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu pozez si niste prieteni inaripati.

Tot cu ocazia vizitei prin centru am aflat ca la magazinul Ferrari e Red December. Dragut, foarte dragut chiar, dar de data asta am zis pas.

Mi-am luat in schimb o ciocolata calda cu 70% cacao si aroma de zmeura, o bomboana cu o umplutura foarte fina de caramel si o cutiuta metalica umpluta cu niste biscuiti cu arome de Craciun (mar, scortisoara, migdale, ghimbir).

Mi-au tot venit colindatori pe la usa. Logic ca n-am deschis. De ce as asculta de "deschide usa, crestine" cand eu m-am declarat atee la recensamant? Ultimelor doua ture le-am deschis in schimb... pagina de contact de pe blog. Aham, aia pe care latra potaia.

Am ramas fara ibricu' alb. Pentru ca era aproape de geam si caprarii care nu vor sa crape ma streseaza din ziua de 16. Imi pare rau ca n-au fost atat de socati pe cat am fost eu de faptu' ca persoana care mi-a dat ideea a fost socata de faptul ca eu chiar am pus-o in practica. Trebuia sa invete pana acum ce se intampla daca ma scarpina intre cornite... Si eu va trebui sa scot din dulap ibricul rosu daca mai vreau sa-mi incalzesc lapte...

Am aflat ca pot sparge nuci in pumn. Ma rog, nu chiar pe toate. Cinci din ele n-au vrut sa cedeze. Si mi-era lene sa scot lada cu scule, s-o deschid, asa ca am avut ocazia sa folosesc iar tubul de fixativ... dupa mai bine de doi ani. E drept ca in cu totul alt scop decat cel pentru care a fost creat, dar sunt sigura ca s-a bucurat sa se simta din nou util. Iar eu ma bucur ca nu ma pasioneaza florile. Pentru ca prima mea alegere pe post de spargator de nuci ar fi fost un ghiveci. Cred ca ar fi sarit asa frumos pamantul din el prin toata bucataria...

De astazi incep sa creasca zilele si sa descreasca noptile. Asa ma bucur...

M-a sunat mama ceva mai devreme. Sa ma intrebe daca e adevarat ca in Carrefour au panettone cu 50% reducere. Raspunsul meu?
"Dracu' stie, cui ii pasa?" Serios ca incerc sa nu injur cand vorbesc cu ei, dar se pare ca nu prea-mi iese...
"Pai sa-ti iei, ca iesi mai ieftin..."
"Mama, iesi mai ieftin daca nu iei panettone decat daca iei cu 50%..."
"Nu inteleg..."
"Fii antena: iesi mai ieftin daca nu iei deloc panettone decat daca iei panettone la 50% din pret! Geniala strategie, nu?"
"Da' trebuie sa ai si tu ceva in casa..."
"Pai am! Am pereti, am usi..."
"Nu asa, Ana, trebuie..."
"Bla, bla, bla... Tom and Jerry Kids, come on and be where all the action is..."
"Ana, promite-mi ca iesi maine de dimineata la cumparaturi..."
"Nu! Maine dimineata vreau sa dorm!"
Da, ne intelegem de minune...

Insa mama se inseala in privinta mea. Pot fi gospodina perfecta. Pot sa va invat cum sa faceti paine si gem. Ma rog, cum sa va pacaliti musafirii ca ii serviti cu paine si gem proaspat facute de voi. Aveti nevoie de gem, paine cu aspect asemanator cu aia facuta in casa, un vas termorezistent, un cuptor cu microunde (dar de asta nu e neaparat nevoie), de un ibric (sau doua), o sita, ceva pe care se poate incalzi un ibric cu apa si de un prosop curat. Gemul se pune in vasul termorezistent care se incalzeste la microunde sau intr-un ibric cu apa. Pentru painea calda se fierbe un ibric cu apa. Dupa ce incepe sa fiarba se pune sita deasupra lui, felii de paine peste sita si prosopul peste feliile de paine. Dupa cateva minute se pot combina cele doua si va puteti servi musafirii cu paine cu gem. Facute de voi! Si apoi mergeti sa le cereti scuze porumbeilor ca ati dat musafirilor painea care trebuia sa ajunga de fapt la ei...

In orice caz, ideea postarii asteia era ca pentru mine a trecut deja Craciunul...