on the verge of extinction... again

Nu stiu. Habar n-am cum ar fi cel mai bine sa procedez. Acum doua saptamani si jumatate eram incantata de furia aia oarba care intrase in mine.

Acum sunt... in extrema cealalta. Sinistru de rezervata. Doar ca... uneori pot sa izbucnesc. Si mi-e frica de astfel de momente, mi-e frica de flacari mici. Pentru ca ma consuma cel mai tare. Un foc mare, violent, nu-l pot intretine decat foarte putin. Si are avantajul ca distruge mai mult in jur decat ma distruge pe mine. Din pacate, are si dezavantajul ca ma lasa fara aparare.

Revenind la haina. Am probat-o. Peste costumul de schi (din ala umflat). Na, am simtit-o stramta, dar daca am intrat in ea cu atatea haine groase pe mine, sigur incap si cu orice altceva. Nu e cea mai grozava chestie din punct devedere estetic, dar tine cald si e lunga. Nu mai am nici o alta haina cu adevarat lunga. Dar am o fantezie de mult timp. Pe care am mai pus-o in practica. Si n-a iesit chiar cum am planificat. Mhm, aia cu surprins omu' aterizandu-i la birou intr-o haina groasa pe sub care exista doar lenjerie intima si persoana mea. Aaa... prea mult Rex? E drept ca se poate intampla ce s-a intamplat atunci - sa intre altcineva pe usa. Si dupa aia sa mi se lungeasca urechile holbandu-ma la cizmele hidoase ale persoanei respective si asteptand sa plece. Chestie care nu s-a intamplat inainte sa se termine rabdarea mea. Asa ca m-am carat eu.

Daca haina cu adevarat lunga n-aveam, lenjerie intima numai buna pentru asa ceva am. Si oricum la capitolul asta nu prea stiu sa fi avut vreodata noroc sa prind ceva la reducere. Chestiile care-mi plac mie (poza de sus, screenshot de pe accessorize.com "compactat" apoi putin) nu ajung la reducere. Si daca totusi se intampla minunea asta, sunt numai culori aiurea, numai cu floricele, numai marimi mari, niciodata XS.