on the verge of extinction... again

As vrea sa n-am examen joi. As vrea sa am un motiv sa trag de asta. As vrea sa am un motiv sa mai lucrez la niste chestii, am atatea idei... N-am mai fost asa pasionata de ceva de multa vreme. Nu e tare? Eu nu intru in licenta din cauza restantelor. Habar n-am daca o sa le iau vreodata, daca o sa intru vreodata in licenta, daca o sa termin vreodata facultatea. Oare ar angaja cineva programatori care n-au terminat facultatea din cauza restantelor la economii? Plus o restanta la integrare europeana. Stiu ca n-am chef de toate economiile alea si de integrarea europeana. Stiu ca n-am dat la Politehnica pentru asa ceva. Si asta e unul din motivele pentru care mi-ar fi placut sa n-am examenul asta joi. Sa fie mai incolo, bag pretexte, sa mai fac ceva ce-mi place. Dupa ce il dau... o sa ma simt ca si cum mi se forteaza mana sa incerc sa ma ocup si de niste materii pentru care motivatia mea e pe undeva pe fundul marii.

Un cliseu. Ala cu nu sufar de nebunie, ma bucur in fiecare moment de ea. Sunt o persoana fara identitate, ramasa fara acte. Nu mai am abonament de metrou, merg mai des pe jos. Sambata am mers in draci, kilometri buni prin Bucuresti. Puteam sa storc o galetusa de transpiratie din tricou cand am ajuns in sfarsit acasa. Dar ma simteam bine. Azi Ieri (stiu, sunt enervanta cu postarile astea incepute inainte de momentul 00:00 si publicate dupa momentul respectiv) dupa-amiaza, inainte sa inceapa sa ploua, eu mergeam ca avionul. Adica cu aripile intinse in lateral. Si imi scuturam coama de fiecare data cand vantul mi-o baga in fata intr-un mod prea enervant. Si atunci m-am simtit bine. As vrea sa fiu chiar mai anormala decat sunt, chiar daca altii trag de mine inspre normalitate.

M-am certat cu cineva luni dimineata. Ca na, daca ma mananca, trebuie, da' trebuie neaparat sa ma scarpin. Si in momentul asta am ceva cu toti cei care aspira la pace interioara si pace pe pamant si alte paci de genul asta. O sa ma abtin totusi sa spun ce cred eu ca ar trebui aspirat la statia de metrou Pacii, desi mi-a trecut prin cap si tampenia asta.

Nu mi-e clar ce vreau. Dar imi este clar ce nu vreau. Nu vreau sa (mai) visez vreodata pentru altcineva. Sa ma explic. Cand eram mica nu visam pentru mine. Ca pe mine nu m-as fi vazut niciodata in situatiile alea din visele mele. Pur si simplu visam la niste chestii de care eu nu eram in stare. Si nici nu as fi crezut ca voi putea fi vreodata in stare. Asa ca toate scenariile alea pe care le visam aveau ca protagonista o fata, alta fata, nu eu; ca mine, dar nu eram eu. Ea era perfecta si eu nu eram. Si na, sa zicem ca dupa ani buni n-am mai suportat si m-a mancat sa fac dracului in sfarsit si eu ceva sa pot sa ajung sa visez si eu pentru mine. Dar mi-e frica in continuare. Ca o s-o las balta. Ca poate o sa-mi spun ca nu merita. Ca poate e suficient sa existi, sa respiri fara sa-ti pese, fara sa crezi ca merita efortul sa tragi cu dintii pentru niste momente de fericire care ar rezulta in urma efortului. Ca poate o sa ajung si eu sa gandesc ca persoana cu care m-am certat luni dimineata si ca mentalitatea aia vomitiva de "cine ma place ma place, ma place asa cum sunt" o sa imi apartina si mie. Am injurat-o in gand. Pai bine, vita proasta, da-i dracului pe altii cu tot cu parerile lor, dar vreau sa ma plac eu pe mine si nu acceptandu-ma, pentru ca asta nu inseamna decat coborarea stachetei. Umanitatea ar trebui sa progreseze, bine ca te trezesti tu desteapta si imi spui ca ar trebui sa ne faca fericiti acceptarea faptului ca am putea sa ne intoarcem in pestera.

Acum opt ani. Probabil ca auzisem cuvantul. Dar habar n-aveam ce inseamna. Programare. Dar mi-a intrat pe sub piele. Sunt rupta de oboseala. Zilnic, aloc ceva timp pentru site-urile care au ca tema diversele mele pasiuni. Lunea asta timpul a fost putin. Si singurele pasiuni care au mai beneficiat de atentia mea au fost programarea si Formula 1. Si am idei, si vreau sa ma apuc sa fac o tona de chestii. Dar deja simt ca nu mai am timp. Si situatia mea de moment nu e deloc una fericita. Nu mai produc nimic (financiar vorbind), sunt doar un parazit.

Mda, stiu, am debitat cam multe tampenii in doar o ora si un sfert. Si ma plangeam ca scriu incet. Toata porcaria asta scrisa intr-o ora si un sfert.