on the verge of extinction... again

senzatiile, mai importante decat oamenii

... care le ofera. Acum un an scriam asta, dezamagita de propriul meu sange. Oameni care nu-mi datorau nimic se purtasera incomparabil mai frumos cu mine decat... uf!

Si coloram amintiri recente cu gustul ultimelor mele momente de inocenta din 2004, cand unghiile mele mov cu dungulite argintii dansau pe cravata mea albastra in timp ce eram cu gura mare la laboratorul despre FDM & TDM. DT era materia. Laboratorul tinea patru ore. Un test din laboratorul precedent, test pe care il terminasem mai repede asa ca ma apucasem sa-mi pictez unghiile. Apoi partea in care primeam documentatia si trebuia sa o citim. Apoi partea in care trebuia sa discutam ce am inteles din teoria aia. Apoi partea practica. De facut si de explicat profului de la lab ce dracu' facusem acolo.

Daca... ceva se va intampla sa mearga ingrozitor de rau... promit sa fiu o mare ticaloasa... pentru binele meu.

13 pareri

cine
Camil Stoenescu
cand
duminică, 31 ianuarie 2010 la 16:48:00 EET
eu nu prea înțeleg. dar poate e mai bine așa...:)
cine
brontozaurel
cand
duminică, 31 ianuarie 2010 la 17:45:00 EET
e aia cu toti te tradeaza, toti se folosesc de tine, nu poti avea incredere decat in familie. marea problema e ca aproape oriunde, in orice situatie, am fost tratata mult mai bine decat acasa fara sa ofer nimic in schimb... cu exceptia unei atitudini similare, atitudine cu care am obtinut chestii pentru care altii au platit bani seriosi. si am ramas civilizati, nu ne-am scos ochii, n-am ridicat tonul nici macar atunci cand interesele nu au coincis. a fost in regula sa faca fiecare ce a vrut. ceea ce iar nu s-a intaplat acasa... unde m-am trezit cu o perna apasata peste fata intr-o noapte.

si tot n-am incredere in oamenii aia, desi, sau, daca ma gandesc mai bine, poate tocmai pentru ca, apreciez enorm felul in care mi-au schimbat viata departe de ai mei... de care sunt inca foarte apropiata in ciuda a tot ce a fost. inca le tin sub semnul intrebarii motivele. pentru ca n-as vrea, dar am in sange ca nimeni din afara familiei nu iti face un bine fara sa astepte nimic in schimb. cat de repede si de evident se vede asta tine de "pedigree-ul" persoanei respective si cum nu e vorba aici de gigei si dorei cu tot atatea clase ca si trenul, ci de oameni cu studii pot-universitare... continui sa inregistrez conversatii fara sa stie, sa fac copii dupa acte... ca sa am mereu o polita de asigurare in caz ca se intampla sa mearga ceva prost. as fi in stare sa le fortez mana, as fi in stare sa amenint... in ciuda a tot ce a fost. mi-ar parea rau, dar nu vreau sa fiu eu cea care pierde.
cine
Camil Stoenescu
cand
duminică, 31 ianuarie 2010 la 20:11:00 EET
nu știu ce să spun, mai ales în ceea ce privește perna pe față. eu n-am avut asemenea probleme familiale, afară de obișnuitele disensiuni. cred că există oameni ce doresc să ne facă bine sau să ne ajute fără să dorească ceva în schimb, dar puțini. și aici intervine procesul de selecție și filtrare al celor pe care-i dorim aproape de noi....
cine
brontozaurel
cand
duminică, 31 ianuarie 2010 la 21:07:00 EET
Nu pot sa ghicesc gandurile altora. Nu pot sa stiu ce (nu) urmaresc. Pot sa incerc sa inteleg putin cum gandesc eu... si e suficient sa ma sperii... daca e sa presupun ca si altii au un mod de gandire similar.

A actiona conform interesului inseamna mult mai mult decat a face ceva pentru altcineva pentru ca intentionezi sa ceri ceva in schimb. De cele mai multe ori nici macar nu o fac in mod constient... de asta mi-e cel mai teama. Am luat felicitari cu ursuleti/ iepuroi de Craciun/ Paste pentru oameni care imi erau simpatici. Si da, imi erau simpatici pentru ca se purtasera ei in primul rand frumos cu mine, eu sunt foarte precauta la inceput, dar... tot ca mi-am urmat interesul se cheama. I like when people that I like like me as well. I like it when we're in a room full of people and seeing me instantly makes them smile. Si chiar daca nu a fost asta motivul pentru care m-am atasat de persoanele respective, nici nu traiesc pe alta lume, pentru ca stiu ce pot face pentru mine, ce sfori pot trage. Si e ciudat pentru ca sunt orgolioasa... se pare ca totusi pana la un punct - n-o sa cer, dar in unele situatii nici n-o sa refuz. Chiar daca e deranjant dupa aia sa imi aud de la unii chestii de genul "nu stiu cu cine te tragi tu de sireturi daca ai reusit sa faci asta" si e un sentiment ciudat ca unele reguli au devenit asa, pur si simplu, maleabile special pentru mine... mai ales cand eu practic nu am facut nimic, iar uneori nici nu m-as fi asteptat sa se intample asta.

Si intrebarea care se ridica e... pe ce mina de aur stau eu si li s-a parut asa interesanta incat sa imi ofere anumite chestii?
cine
Camil Stoenescu
cand
duminică, 31 ianuarie 2010 la 23:10:00 EET
:) well, eu nu te cunosc aproape deloc, deci nu ma pot hazarda in interpretari. pot spune doar ca îmi pari o persoană inteligentă, sensibilă și - uneori - vulnerabilă. e o combinație ce adesea atrage :)
by the way, dacă tot e să discutăm...nu ai o adresă de mail, ceva?
cine
morbo
cand
duminică, 31 ianuarie 2010 la 23:46:00 EET
hmm, m-ai facut sa ma gandesc daca am facut ceva pentru cineva fara sa astept ceva in schimb.cu exceptia parintilor si a celor la care chiar tineam.
si inca nu m-am lamurit. am ajutat lume zicandu-mi ca n-am nevoie de nimic in schimb, nici pe termen scurt, nici pe termen lung. a fost ceva deranj uneori, dar nu pot sa zic ca am mutat muntii din loc. si chiar asa, mi-oi fi spus eu ca nu-mi raman datori oamenii aia, dar si cand o sa am nevoie...nu stiu. de fapt am avut norocul sa nu fiu eu ala care are nevoie de ceva ''big'', de aia nu stiu.
in fine, imi miroase ca e necesar sa fii o ticaloasa. pare ca ai dat ceva la care trebuie intors favorul, unde apare ocazia.
si cu perna pe fata...mie mi se parea destul de radical ca a trebuit sa ma feresc odata de o tigaie periculos de mare. bine ca am iesit sanatosi la cap :)
cine
VictorCh
cand
luni, 1 februarie 2010 la 03:19:00 EET
Hm! M-am abonat la acest blog cu tot dragul, dupa ce citisem cate ceva (venit in urma lui Camil prin link din blogrollul lui), dar in urma declaratiei (cam prea cinica dupa gustul meu, desi ii apreciez sinceritatea) facuta de dumneata in acest post, am inceput sa ma intreb daca oi fi facut bine...
Deocamdata raman circumspect!
cine
brontozaurel
cand
luni, 1 februarie 2010 la 03:33:00 EET
Deocamdata doar? :)

Toti suntem cel putin cinici. Chiar daca stiu multe persoane care prefera sa se minta. Sau na, nu cred ca poate fi vorba neaparat de preferinta - e mai mult o incapacitate de auto-analiza.
cine
Camil Stoenescu
cand
luni, 1 februarie 2010 la 11:01:00 EET
cel mai adesea cinismul e o măsură de autoprotecție...
cine
brontozaurel
cand
luni, 1 februarie 2010 la 15:11:00 EET
perhaps...
cine
Ceasornicarul
cand
luni, 1 februarie 2010 la 15:23:00 EET
Ce pot să zic despre articolul de anul trecut: tristeţe îmbrăcată în cuvinte frumoase (ştiu că tu crezi că habar n-ai să scrii, dar mie chiar mi-a plăcut :P ).

Înţeleg durerea ta, de aceea cred că e de prisos să îmi dau cu părerea sau să îţi dau sfaturi... de fapt cred că e de prisos şi comentariul acesta, dar totuşi îl scriu.

Chiar dacă pare banal ce zic, eu încerc să aştept cât mai puţin de la oameni, pentru a nu avea ce pierde.
cine
brontozaurel
cand
luni, 1 februarie 2010 la 21:26:00 EET
nu e de prisos - multumesc!

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)