what makes me happy
Asta.
Then...what makes me sad. Ma simt obosita cu toate ca zilele astea nu prea as mai avea de ce. Si cam orice reuseste sa ma intristeze. Zapada murdara de pe jos, cam orice discutie cu oricine, tot ceea ce mi se mai strica prin casa. Nu mai am rabdare pentru nimeni si nimic. Au ajuns sa-mi pice prost si banalitatile de genul reactiilor "vai, ce dragut!" pe care le primesc cand povestesc ca am vazut un ren viu la Brasov. Sau deja clasicul "nu are rost sa te enervezi" referitor la faptul ca am asteptat doua ore dupa tren. De unde dracu' au tras toti concluzia ca m-am enervat? Chiar nu m-am enervat. Nu pentru chestia asta. Ca nu mi-a placut ca am stat in frig e o chestie, dar chiar nu ardeam de nerabdare sa ajung la Brasov, chiar mi-as fi dorit sa intarzie mai mult pe drum. M-am saturat de "salvatori" care se lauda cu ceva ce isi imagineaza doar ca ar fi facut. Nu, serios, chiar nu cred ca ati reusit sa faceti chestiile cu care va laudati. Pentru ca am vazut cat de jalnici sunteti la capitolul asta. Delusional, that's what you are. Iar am peste 500 articole necitite in reader si n-o sa am rabdare sau chef sa le citesc macar in diagonala. Aproape orice as citi reuseste sa ma intristeze. Cu mici exceptii de genul asta sau de genul asta.
This ain't a bitching post. I wish it were. It's just a sad post. Mi-ar placea sa mai am suficienta energie sa protestez, sa ma zbat, chiar si inutil. Mi-ar placea ca mintea mea sa functioneze altfel. Mi-ar placea sa nu ma mai simt asa amenintata de toate persoanele care incearca sa se apropie de mine in perioada asta. Mi-ar placea sa fi luat o decizie chiar si proasta inca de luni si sa nu fi asteptat dupa altii doua zile. Pe de alta parte, mi s-a reprosat prea des ca sunt "now or never" asa ca m-am temut sa zic ceva atunci de teama unor noi reprosuri. Pai de ce sa nu fi fost, ca in astea doua zile n-am reusit decat sa-mi fac rau singura incercand sa-mi imaginez ce decizii vor lua altii si cum o sa ma influenteze. Si nu e vorba doar de framantari. Cand sunt asa agitata imi fac rau si fizic. Nu stiu, sa simt ca fac ceva, ca nu stau si astept.
Pana la mijlocul lui octombrie spuneam ca asta a fost cel mai bun an de... nici eu nu sunt sigura. I spoke too soon. Looks like the dream turned into a nightmare and I'm back into Hell. I wish I could lock myself away from everybody else... and throw away the key, of course.
Ah, da, mai era ceva. Ma uitam putin mai devreme la un interviu cu Johan Hegg si ma gandeam cat de mult mi-ar placea sa apara pe aici. Ce se aude la inceput e din Twilight of the Thunder God - "ride to meet your fate, your destiny awaits!" I find that part of the song haunting...
Si... Mda...
Us humans are great at bullshitting ourselves, aren't we? Delusional, that's what we are.
Yet another edit... Un moment de care mi-am amintit in timp ce ma uitam la cum strang in mana batul pe care a fost acadeaua... Acum ceva mai mult de 14 luni, intr-o dimineata, inainte sa ma pornesc spre facultate... De fapt, e amintirea unei stari - eram amandoi relaxati. Nu mai tin minte exact despre ce vorbeam... maruntisuri - cat imi ia sa ajung cu metroul pana la facultate si probabil altele de genul asta. Mi-ar placea sa fiu iar asa cum eram atunci.
Then...what makes me sad. Ma simt obosita cu toate ca zilele astea nu prea as mai avea de ce. Si cam orice reuseste sa ma intristeze. Zapada murdara de pe jos, cam orice discutie cu oricine, tot ceea ce mi se mai strica prin casa. Nu mai am rabdare pentru nimeni si nimic. Au ajuns sa-mi pice prost si banalitatile de genul reactiilor "vai, ce dragut!" pe care le primesc cand povestesc ca am vazut un ren viu la Brasov. Sau deja clasicul "nu are rost sa te enervezi" referitor la faptul ca am asteptat doua ore dupa tren. De unde dracu' au tras toti concluzia ca m-am enervat? Chiar nu m-am enervat. Nu pentru chestia asta. Ca nu mi-a placut ca am stat in frig e o chestie, dar chiar nu ardeam de nerabdare sa ajung la Brasov, chiar mi-as fi dorit sa intarzie mai mult pe drum. M-am saturat de "salvatori" care se lauda cu ceva ce isi imagineaza doar ca ar fi facut. Nu, serios, chiar nu cred ca ati reusit sa faceti chestiile cu care va laudati. Pentru ca am vazut cat de jalnici sunteti la capitolul asta. Delusional, that's what you are. Iar am peste 500 articole necitite in reader si n-o sa am rabdare sau chef sa le citesc macar in diagonala. Aproape orice as citi reuseste sa ma intristeze. Cu mici exceptii de genul asta sau de genul asta.
This ain't a bitching post. I wish it were. It's just a sad post. Mi-ar placea sa mai am suficienta energie sa protestez, sa ma zbat, chiar si inutil. Mi-ar placea ca mintea mea sa functioneze altfel. Mi-ar placea sa nu ma mai simt asa amenintata de toate persoanele care incearca sa se apropie de mine in perioada asta. Mi-ar placea sa fi luat o decizie chiar si proasta inca de luni si sa nu fi asteptat dupa altii doua zile. Pe de alta parte, mi s-a reprosat prea des ca sunt "now or never" asa ca m-am temut sa zic ceva atunci de teama unor noi reprosuri. Pai de ce sa nu fi fost, ca in astea doua zile n-am reusit decat sa-mi fac rau singura incercand sa-mi imaginez ce decizii vor lua altii si cum o sa ma influenteze. Si nu e vorba doar de framantari. Cand sunt asa agitata imi fac rau si fizic. Nu stiu, sa simt ca fac ceva, ca nu stau si astept.
Pana la mijlocul lui octombrie spuneam ca asta a fost cel mai bun an de... nici eu nu sunt sigura. I spoke too soon. Looks like the dream turned into a nightmare and I'm back into Hell. I wish I could lock myself away from everybody else... and throw away the key, of course.
Ah, da, mai era ceva. Ma uitam putin mai devreme la un interviu cu Johan Hegg si ma gandeam cat de mult mi-ar placea sa apara pe aici. Ce se aude la inceput e din Twilight of the Thunder God - "ride to meet your fate, your destiny awaits!" I find that part of the song haunting...
Si... Mda...
Us humans are great at bullshitting ourselves, aren't we? Delusional, that's what we are.
Yet another edit... Un moment de care mi-am amintit in timp ce ma uitam la cum strang in mana batul pe care a fost acadeaua... Acum ceva mai mult de 14 luni, intr-o dimineata, inainte sa ma pornesc spre facultate... De fapt, e amintirea unei stari - eram amandoi relaxati. Nu mai tin minte exact despre ce vorbeam... maruntisuri - cat imi ia sa ajung cu metroul pana la facultate si probabil altele de genul asta. Mi-ar placea sa fiu iar asa cum eram atunci.
5 pareri
- cine
- krossfire
- cand
- miercuri, 23 decembrie 2009 la 10:28:00 EET
- cine
- NeliniÅŸtitu'
- cand
- miercuri, 23 decembrie 2009 la 13:20:00 EET
Poate ÅŸi vin... :))
- cine
- brontozaurel
- cand
- joi, 24 decembrie 2009 la 08:18:00 EET
@NeliniÅŸtitu': Hehe, eu cred ca merita. :)
- cine
- masinutacutelecomanda
- cand
- sâmbătă, 2 ianuarie 2010 la 21:48:00 EET
Intamplator s-a nimerit in lista winamp-ului meu pursuit of the vikings cand iti citeam articolul :)
offtopic:
incearca Diablo Swing Ochestra :D muzica/metal/grunge/tango/altele experimental(a)
http://www.youtube.com/watch?v=-SWdrQw0e0A
- cine
- masinutacutelecomanda
- cand
- sâmbătă, 2 ianuarie 2010 la 21:51:00 EET
Da-ti si tu cu parerea!
Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)