on the verge of extinction... again

De parca totul nu s-ar fi complicat suficient de mult cand mi-am rupt mana. Chiar mi-as fi dorit oare sa complic si mai mult situatia? E adevarat ca m-am gandit ca asta ma va face mai hotarata sa lupt ca sa tin lucrurile sub control, ca acum ma tem ca lucrurile vor evolua haotic pentru ca, din moment ce nu mai simt atata presiune asupra mea, nu imi voi mai dori atat de tare sa lupt. Mai ales ca nici nu pot spune ca sunt dezamagita. Eram aproape sigura ca n-am avut dreptate. Ar fi fost amuzant sa fie altfel. Amuzant si... riscant. Pentru ca poate ca la un moment dat as fi cedat sub presiune si as fi renuntat la tot. La urma urmelor, saptamana trecuta am fost destul de relaxata cat am stat singura si n-a fost deloc rau - am mers inainte cu pasi mici!

Pe un plan mai concret, am scapat de fire, am un bandaj nou, peste o saptamana incep sa exersez miscari ale bratului drept ("bucurie" mare insa sa aflu ca exact genul de miscari de care ma arde pe mine cel mai tare imi vor fi in continuare interzise) si probabil voi scapa de tije pe la inceputul lui octombrie.

P.S. Din categoria "that's why we love Dusseldorf fashion shows" (adica articol care "s-a lipit" de degetele cu o astfel de ocazie), mai jos e poza cu mingiuta promovata la rang de "mingiuta de exercitii" pentru degetelele mele... cel putin pana saptamana viitoare.