scenarii, pronosticuri
Nu pot sa prevad viitorul. Si nici nu pot citi gandurile altora. Dar nici nu ma invat minte si parca nu pot sa nu incerc sa-mi imaginez cum vor evolua lucrurile sau ce se intampla in mintile altora.
Am fost un drac de copil care si-a torturat parintii cu tot felul de nazbatii si accidente stupide... un copil lenes, indiferent si prost... daca ar fi sa ma iau dupa cat se plangea mama cat eram doar noi. Si in acelasi timp, un copil extraordinar de cuminte, harnic, iubitor si destespt daca ar fi sa ma iau dupa ce le povesteau ai mei altora despre mine. Probabil ca n-am fost nici una nici alta. Probabil ca pur si simplu au vrut sa ma motiveze si au cautat sa ascunda de altii anumite defecte si slabiciuni.
Dar pe vremea aia, mama era doar mincinoasa cand zicea ceva pozitiv despre mine in fata altora. Pentru ca atunci cand eram doar noi nu auzeam decat critici. Si parca aveam datoria sa fiu in competitie cu acel copil imaginar care ar fi trebuit sa fiu eu, dar nu eram eu, pentru ca acolo unde eu aveam doar defecte, ea avea doar calitati.
Pleosc! Din prima zi de scoala nu-mi aduc aminte mare lucru. Dar nu voi uita niciodata cum ma holbam la cana de ceai in dimineata aia si ma intrebam cum ma voi descurca oare. Pentru ca toata lumea se astepta la multe din partea mea. Pentru ca probabil aveau sa urmeze nenumarate alte comparatii intre mine si fetita lor perfecta care ar fi trebuit sa fiu.
"Ce-ai facut la lucrare?" "N-am facut!" (cu o mutra suparata)... Hai, poti sa incepi iar cu comparatiile... Dar asta e cea mai proasta varianta posibila, asa ca atunci cand voi afla notele nu vei putea rade de mine, nu vei putea sa-mi spui ca ma supraestimez... Hmmm, cum va decurge totul? Atatea scenarii posibile... Pot sa visez, dar sa nu mai spun nimanui. Pentru altii, sunt sigura de cel mai nefavorabil scenariu cu putinta. Nu conteaza ca eu sper ca totusi sa se termine totul mult mai bine. Mereu exista ceva care poate sa nu mearga bine.
Nu m-am schimbat. Mintea mea inca fabrica scenarii, incearca sa prevada reactii... Cred ca ma duc sa-mi fac un ceai...
2 pareri
- cine
- cel mai tare din parcare
- cand
- joi, 12 iunie 2008 la 20:47:00 EEST
- cine
- brontozaurel
- cand
- duminică, 15 iunie 2008 la 03:27:00 EEST
desi nu stiu cat de coerenta am fost. cateodata gandurile ce-mi trec prin cap par a fi trenuri de mare viteza trecand printr-o gara neinteresanta... nici macar nu incetinesc. si sa pun totul in scris e ca si cum as incerca sa fac o poza buna cu mobilul unui astfel de tren, asa ca raman mereu cu senzatia ca m-am invartit in jurul cozii si n-am reusit sa pun punctul pe i
Da-ti si tu cu parerea!
Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)