on the verge of extinction... again

Nu, n-am murit... inca. Si n-am patit nimic. Am fost intrebata de ce n-am mai scris nimic pe blog. Pai... poate pentru ca n-as fi avut ce sa scriu? Cred ca toata lumea stie ca s-a redeschis pasajul de la Unirii, ca a venit iar Leonard Cohen si ca ziua e mult mai scurta decat la sfarsitul lui iunie. Iar eu n-am prea mai facut nimic altceva in afara de a ma uita la desene. Asa ca... despre ce sa scriu? Despre cum m-am invatat minte sa pun mai multi saci de gunoi unul intr-altul in galeata de gunoi ca, in caz ca sunt (iar!) dobitoaca si arunc ceva care poate sa taie sacul, sa nu mi se verse continutul direct in galeata si sa am posibilitatea sa il iau cu tot cu urmatorul sac, evitand astfel situatii de genul lasat o urma mov din bucatarie pana la usa de la intrare? Nu prea e interesant. Despre cum toata lumea pare pusa pe spart, demolat, reparat si trebuie sa stau mai mult cu geamurile inchise, ca altfel imi intra o groaza de praf? Din nou neinteresant. Poate un printscreen cu o conversatie enervanta pe Y!M?

Voi scrie despre pralinele Lindt dupa ce le voi incerca. Mai vreau sa incerc doua sortimente de biscuiti cu crema de fructe de la Mega Image, din aceeasi familie cu biscuitii cu crema de portocale care mi-au placut mult. Si cam atat.

Acum ma intorc la desene. Nu m-am saturat. Si saptamana asta m-am uitat la Casper, Devlin, Yogi, An American Tail, Once Upon a Forest, SWAT Kats, Where's Huddles?, The Roman Holidays, Atom Ant, Secret Squirrel and Morocco Mole, Squiddly Diddly, Winsome Witch, Hilbilly Bears, Precious Pupp, Space Ghost, Dino Boy in the Lost Valley, The Land Before Time, Tabaluga, Sylvanian Families, Scooby-Doo, Tom and Jerry Kids, Little Mouse on the Prairie, Mighty Man and Yukk. De fapt eu trebuia doar sa-mi scriu ceva DVD-uri sa mai eliberez ceva spatiu pe hard, dar n-am rezistat sa nu ma si uit. M-am stricat de ras uitandu-ma la Where's Huddles? si The Roman Holidays. Sunt printre seriile pe care nu le stiam de cand eram mica, dar au ajuns sa imi placa la nebunie. Sunt cam pe acelasi tipar cu The Flintstones iar umorul jocurilor de cuvinte mi se pare genial. Devlin e o alta serie pe care n-o vazusem cand eram mica si care iar mi-a placut la nebunie, desi probabil e cea mai serioasa (uneori chiar trista) serie de desene animate produse vreodata de Hanna-Barbera. Mi-a facut mare placere sa revad dupa mult, mult timp Dino Boy in the Lost Valley sau Mighty Man and Yukk si am fost devastata atunci cand am constatat ca imi lipseste un episod din cele din urma. Cu totul neasteptat a fost faptul ca nu m-am putut dezlipi de monitor la Space Ghost (care nu s-au numarat niciodata printre desenele mele preferate cand eram mica).

Mda. Si deja am scris o groaza despre nimic. Deci se pare ca pot sa scriu fara sa comunic nimic interesant. Poate mai mult n-am mai avut chef? rabdare? pentru internet. N-am avut rabdare nici sa scriu ceva aici, n-am prea avut rabdare nici sa citesc alte bloguri, exceptie facand posturile foarte scurte. Nici nu vreau sa stiu daca nu cumva am trecut de 1000 necitite in reader. Dar nici in perioada care urmeaza nu prea cred ca voi avea prea multa rabdare.