on the verge of extinction... again

Ieri scriam ca se poate intampla din nou. Nu neaparat intr-un club. In seara asta m-a sunat mama in timp ce stergeam podeaua pe care statusera parcate niste incaltari. Explozie si incendiu la o fabrica de paine din Brasov.

N-a zis nimic de cauze, dar ma tem ca si de data asta e vorba de neglijenta, de solutii proaste pentru ca asa e mai ieftin.

De data asta n-au fost morti. Sper.

Dar va rog frumos sa va uitati inca o data la clipul de ieri. Intai arde parul, pielea, apoi se duce mai adanc... cartilajele, muschii, oasele... nu mai sunt urechi, degete...

Now look what you've done...

Nu e niciodata in regula sa fii superficial. In ciuda platitudinilor de genul try, fail, apologise, try again pe care le vad atat de des pe internet.

Statisticile sunt usoare atunci cand nu intri in partea lor tragica. Azi au fost doar cinci oameni cu arsuri. Doar cinci. Oribila exprimare. Doar. Ca si cand n-ar fi suficient. Cinci. Un numar. Doar ca... vorbim de oameni. Oameni! Sa nu uitati niciodata asta!

Imi place la nebunie piesa asta. Desi ma sperie ingrozitor. Everyone dies to break somebody's heart...

E motivul pentru care ascult muzica. Pentru ca n-am fost niciodata prea capabila sa ma exprim prin cuvinte. Cuvintele alea care ar fi putut sa descrie senzatii... n-au vrut niciodata sa vina sa se incoloneze frumos unul dupa celalalt in mintea mea si sa produca ceva coerent. E in continuare valabila chestia asta.

Dar uneori gasesc descrierile alea in muzica. Si uneori sunt lucruri pe care poate ca mi-ar fi frica sa le spun. Dar... stiti, se pot urla la un concert. Si e in regula...

Dar acum pentru unii oameni nu mai e in regula. Si nici nu va mai fi vreodata. Si toate lumanarile, florile, lacrimile, protestele, demisiile, condamnarile nu vor schimba asta. Mortii nu se intorc. Unele rani nu se vindeca. Unele lucruri nu pot fi uitate si nu trebuie iertate. Sa nu indrazniti sa uitati vreodata asta!

Oamenii care vor trai, vor trebui sa traiasca in societatea asta. Care i-a aruncat in cosmarul asta. Care discrimineaza oamenii care nu sunt 100% intacti fizic. La angajare, ca sa dau doar un exemplu. O societate in care se vor gasi gunoaie sa comenteze de cheltuielile medicale din taxele platite de ei... de parca n-ar fi aceeasi sursa banilor alocati institutiilor care ar fi trebuit sa previna asta, dar nu au facut-o. Gunoaie care sa se holbeze la ei, sa ii arate cu degetul in metrou sau chiar sa rada... de parca nu superficialitatea pe care au tolerat-o si promovat-o ar fi dus la ce s-a intamplat.

Si in ciuda platitudinilor vomitate pe internet, vor trece singuri prin asta. La fel cum cei care au murit... au murit singuri. Fiecare om moare singur. Si nimeni nu are acces in mintea sa atata timp cat e in viata. Nimeni altcineva nu poate sa simta groaza aia cu care se trezeste uneori noaptea si nici macar nu ii este clar de ce, pentru ca daca a existat un cosmar in timpul somnului nici macar nu-l tine minte. Nici o problema, realitatea e la fel de hidoasa.

Now the world is gone, I'm just one...