on the verge of extinction... again

Am castigat un laptop in urma cu aproximativ o saptamana. A fost o adevarata surpriza sa vad mailul in conditiile in care ideea de concurs nici macar nu se prinsese de creieras si lasasem comentariul pentru ca se intamplase sa ma manance degetele atunci. Evident, eu nu aveam nevoie de el pentru ca mi-am cumparat unul nou recent. Dar stiu ca tati astepta ceva decizie in legatura cu laptopul meu vechi de care sunt in continuare foarte atasata pentru ca actualul lui calculator e unul foarte vechi, de aproape noua ani. Si foarte, foarte incet.

Probabil una din cele mai usoare decizii ale anului. Eu clar nu sunt genul de persoana care sa aiba nervi sa vanda chestii si el clar avea nevoie de ceva mai bun. Asa ca surpriza a picat bine. Laptopul a venit cu Free DOS, ceea ce... ineamna ca inainte sa-l pasez brontozaurului mare, mi-a revenit sarcina de a face ceva in privinta asta. Ultima data cand instalasem un sistem de operare fusese in ziua concertului Aerosmith de la Bucuresti... 18 iunie 2010, asa ca nu prea am avut idee in ce ma bag. Dar dupa ceva nervi (si nu doar ai mei, sub tocatoare au mai intrat si cei ai lui Mihai... mersi pentru rabdare!) pot spune ca in sfarsit are un laptop cu tot ce e esential pentru el.

Acum e impachetat frumos la loc in cutie. Si asteapta sa-si intalneasca stapanul, chestie care se va intampla in mai putin de 36 de ore. Sper sa se impace pentru ca eu sunt incantata, diferenta fata de calculatorul lui cel vechi e uriasa. Si i l-am personalizat cu foarte mult drag.

Ah, da, in caz ca se intreaba cineva de ce poza si nu screenshot... pentru ca-s toanta! Si nu m-a pocnit ideea inainte sa-l inchid, sa-mi iau amprentele de pe el si sa-l impachetez la loc.