on the verge of extinction... again

... de ambele parti.

Un gand pe care l-am avut saptamana trecuta cand m-am trezit claxonata de o masina aflata la doua benzi distanta (!!) pentru ca nu actionam. Adica nu ma apropiam de marginea trotuarului sa cobor in strada pe trecere si sa traversez.

In primul rand pentru ca tocmai se "varsau" toate masinile care asteptasera la semaforul din deal, iar experienta m-a invatat ca e plin de grabiti care nu-s prea incantati sa piarda timpul cu oprit la o trecere, unii ajungand pana la a claxona si injura pietonii sau pe cei din masinile din fata care au oprit deja. Iar in conditiile in care am patit eu, care-s destul de capra neagra, asta... nu vreau sa-mi imaginez cum le pune nervii la incercare o babuta de 80 de ani care de-abia se deplaseaza.

Nu, nu spun ca toti sunt asa. Dar nici eu nu-s vreo mama omida sa le cunosc tuturor intentiile si franele. Asa ca am obiceiul de a nu prea calca pe trecere daca vin masini pe toate benzile. Una singura, ne ocolim noi, ca stiu ca nici grabitu' n-are chef sa-i fac praf botu' masinii. Mai ales ca daca crap, nu i-o plateste Sfantu' Petru. Poate doar Sfantu' Asteaptaaaaa!

Pe de alta parte, stiu ce inseamna sa stai cu nervii intansi ca l-ai vazut pe pieton(t) pe margine si Mosu' tot nu ti-a adus globu' ala de cristal care ti-ar putea spune ce-o fi in creieru' lui, daca iti sare in fata masinii sau nu.