on the verge of extinction... again

... sau povestea unui epilat pubian ratat.

Brontozaurelu' e o creatura ametita.

Cumva, clantele usilor o apuca mereu de maneci. Bine ca de zece ani de cand s-a mutat in Bucuresti nu mai poarta asa des maneci lungi, ca inainte si-a rupt o multime de bluze si camasi din cauza asta. Inclusiv una care ii placea mult, facuta de mamaia.

Cumva, mobila reuseste sa pice peste ea. E drept ca uneori cu ajutorul altor creaturi ametite cum ar fi mama. Aia a fost o intamplare urata, ca era sa lase reptila fara trei degete cand i-a scapat sertarul de la pat peste ele. Pentru cine nu s-a prins, setarul de la pat e de dimensiuni serioase si bineinteles ca e plin de crapa, ca orice alt sertar din casa asta...

Cumva, uneori reuseste sa nu nimereasca usa si sa se infiga in toc. Sau sa nu se prinda ca usa nu e deschisa si ca ea nu e (inca!) stafie. Cumva, reuseste sa se impiedice in covorul pe care calca.

Toate astea in timp ce e capabila sa mearga si chiar sa topaie cu toace de 11 centimetri pe bratul de lemn de 3-4 centimetri al unui fotoliu. Ma rog, daca n-are ceva la bord.

I se mai intampla sa piarda, sa uite de anumite lucruri si apoi sa fie surprinsa cand le gaseste iar. Cutii de biscuiti (da, a patit-o cu biscuitii Jacobsens) sau pachete de napolitane sau ciocolate raman uneori uitate prin ghiozdane sau posete pana cand le foloseste din nou. Asta poate sa insemne o saptamana sau mai mult in cazul posetelor, ca are o tona si le foloseste extrem de rar.

E drept ca de vreo doi incearca sa fie mai responsabila si tine un tabel cu evidenta dulciurilor cumparate si incercate. Si na, daca bonul n-a ramas in ghiozdan cu biscuitii sau orice alta chestie, o sa-i aminteasca el ca are ceva de trecut in tabel.

I se intampla si cu bani, desi mai rar, pentru ca in general tine o evidenta destul de buna a intrarilor si iesirilor. Dar mai exista si scapari.

Cea mai generoasa a fost in anul trei, cand a primit o geanta de la parinti. Care parinti nu i-au spus ca i-au pus si bani in geanta, iar brontozaurelu logic ca n-a desfacut-o, ca altfel nu desface gentile decat daca vrea din geanta ceva anume despre care stie ca trebuie sa fie acolo. Ceea ce da, a dus de multe ori la mancare cu par verde-albastru pe ea care dupa o vreme incepea sa se simta in nari, in ciuda nenumaratelor metode de parfumat grota folosite. Si aproape a condus la o crima prin imprudenta...

... atunci cand brontozauru' mare a venit intr-o vizita si brontozaurelu a vrut sa i se laude ca e descurcareata, asa ca a dat parul verde albastru de pe o friptura si i-a pus-o in farfurie, convinsa ca n-o sa o manance, ca oricum el isi aduce mancarea lui mereu cand vine in vizita. Doar ca de data aia nu-si adusese.

Brontozaurelu' s-a panicat si a sarit sa-l intrebe daca ii e foame. Ca ei in schimb ii e (cred ca si-a facut cruce in gand, ca nu mai auzise niciodata asta). Si a luat repede o muscatura mare, s-a facut ca-i curg mucii, a fugit in camera, a scos trandafirii din vaza (heh, pe vremea aia nu se sparsese vaza) si a scapat acolo ce luase in gura.

Si tot asa pana s-a terminat friptura. In vaza sau in glastra cacatusului. Cine stie, poate de aia a murit, nu din cauza ca l-a tinut direct pe calorifer si a uitat sa-l ude timp de trei luni. In orice caz, moartea lui a facut-o sa se razgandeasca pe profesoara care se intreba daca n-ar putea sa-i lase perusul ei cat ar fi fost plecata din tara.

Revenind. La un moment dat, brontozaurelu' nu mai gasea un tub de crema epilatoare. A ridicat din umeri ca oricum era 99.5% gol. Si a trecut la altul. Si a uitat de ala pierdut.

In ultima saptamana, starea de spirit a brontozaurelului s-a ridicat din Groapa Marianelor pana aproape de suprafata. Nu s-a mai atins de pastile (ma rog, asta a fost dupa ce s-a taiat pe picioare si s-a umplut de draci ca s-a intamplat iar porcaria asta si isi promisese ca n-o sa mai ajunga in halul in care sa se poata intampla). A luat cu 100% examenul final la unul din cursurile la care se bagase. In fiecare dimineata s-a aranjat inante sa se apuce sa lucreze. A facut zilnic pentru prima data in viata flotari pe bune.

Penultimul dus a insemnat un contrast trist intre starea de spirit cu care sarise sub apa si momentu' "la dracu', ce maimuta paroasa m-am facut iar!". Asa ca s-a decis sa remedieze problema in aceeasi zi. Doar ca atunci cand a intrat in debara dupa crema epilatoare, a obsevat ceva pe jos intre doua cutii de pantofi. Tubul pierdut!

A vrut sa-l arunce, da' si-a zis sa nu fie o creatura risipitoare si sa incerce sa mai stoarca cat se poate din el. Bineinteles ca n-a fost suficient si a trebuit sa foloseasca si crema din tubul curent.

Surpriza a fost atunci cand a trebuit sa dea jos crema si blana. Pentru ca se pare ca tubul vechi... ma rog, continutul lui... are Alzheimer si nu mai tine minte ce ar trebui sa faca, nimic! Asa ca rezultatul a fost un brontozaurel prost epilat si plin de draci ca trebuie sa piarda mai mult timp decat planificase...