on the verge of extinction... again

[Duminica, 2 septembrie 2012]
Nu-mi vine sa cred data, nu-mi vine sa cred cat timp a trecut.

Am struguri. Albi. Mi-au placut mereu strugurii. Au devenit ceva regulat din august 2008. Dupa dropsurile1 primite de la nenea ala amuzant, strugurii si inghetata au fost singurele chestii non-lichide mancate de mine in saptamana aia. Inghetata n-a fost cine stie ce, a fost aleasa de mama. Strugurii au fost insa foarte faini.

Strugurii au ramas ceva regulat si dupa, iar inghetata proasta am razbunat-o cu cate un sortiment diferit de Magnum in fiecare din zilele care au urmat. Inca se gasea sortimentul Double Caramel si la noi pe vremea aceea...

[Vineri, 10 octombrie 2008]
Dimineata. Nu stiu cat de dimineata. Este posibil ca dimineata mea sa fi fost pe undeva pe la pranz. La somn ma dusesem dupa ce aruncasem gogosile emo, pe care oricum le facusem tarziu...

Ceva a mers groaznic de prost in dimineata aia. Dar n-am spus nimanui. De-abia plecasera ai mei, nu-mi mai doream alte drame, voiam doar sa fiu lasata in pace, sa-mi vad de scoala. Pentru ca dupa tot ce fusese in ultimele doua luni, ma pocnise o pofta nebuna de scoala. Pentru prima data dupa cativa ani buni, ma pocnise iar sa iau in spate si cursuri de-ale altora pentru ca ale mele nu-mi mai erau suficiente. O mai facusem inainte, puteam s-o fac din nou, corect?

Ar fi trebuit sa fac ceva, sa nu las lucrurile sa se inrautateasca. Luand in calcul ce a urmat in anul care avea sa vina, nu regret alegerea pe care am facut-o atunci. Insa cand ma gandesc ca acum as vrea sa fac ceva sa rezolv problema, dar nimic din ce pot face eu singura nu merge si nu mai pot cere ajutor...

Nici nu mai tin minte ce culoare aveau strugurii din dimineata zilei de 10 octombrie 2008.

• ¹ Kalfany se numesc. ➚