on the verge of extinction... again

Am o groaza de postari despre chestii dulci pe blog. De aproape un an mai scriu si pe Zazou.ro despre ciocolata.

Dar am spus de o mie de ori ca nu dulciurile ciocolatoase in sine ma atrag, ideea de a incerca ceva nou (fix asa cum imi trebuie sa incerc rechizite noi, cosmetice noi, trasee noi prin oras, modele noi de dresuri de am ajuns sa am peste 100 doar de la Gatta, desi pot numara pe degete de cate ori am mai purtat fuste in ultimii doi ani - multumirile pentru asta merg la toti cretineii in calduri de pe strada care nu se pot abtine sa nu comenteze de craci). E un intreg culoar aproape numai cu ciocolata in Auchanu' de langa mine, dar trec pe acolo, ma uit... meh, nimic interesant. Singurele dulciuri pe care le-am cumparat mai mult de o singura data de acolo sunt biscuitii Pick Up! (pentru ca atunci cand mai ai doi lei nu-ti mai permiti zmeura, ursule! da' nu-ti vine nici sa iei ceva ieftin care nu-ti place...) si biscuitii Jacobsens (pentru cutiile metalice cu modele retro).

Pana la urma, ajung sa consum multa ciocolata, din moment ce incerc atatea chestii. In medie, incerc cam 1.7 chestii noi pe zi. Cantitativ, consum in medie aproape 13 grame de ciocolata pe zi. Ceea ce e enorm, cam de patru ori mai mult decat ar trebui la dimensiunile mele. Insa e mai putin de 10% din ce cumpar, pentru ca n-am decat extrem de rar norocul sa am optiunea de a cumpara cate o singura pralina. Si daca nu vrea nimeni ce ramane, zboara la gunoi, pentru ca mie nu-mi trebuie ciocolata, imi trebuie ciocolata pe care n-am incercat-o (si care nu contine chestii cu care nu ma impac).

Si totusi, mereu ma trezesc ca cineva isi imagineaza ca poate sa-mi forteze mana folosind ciocolata ca metoda de convingere.
Iti fur/ dau/ fac ciocolata!
Scuze, dar cand aud chestia asta, eu pun automat eticheta de retardat si am incheiat discutia.