on the verge of extinction... again

Si una bucata javra slabuta privita cu real interes de Ana. Interesul fiind pentru securitatea gambelor proprii, desigur. Javra care la randul ei il privea cu un real interes pe tipul din fata Anei. A asteptat sa treaca pe langa si apoi a sarit si a apucat cu coltii de geanta. Tipul a balansat geanta si javra a cazut. Si a facut cativa pasi in spate. Iar Ana a facut niste ochi...

Javra agresiva. Fara motiv. Coborand la metrou, l-am depasit pe tip. Nu era tigan, nu putea. Si proasta javra. Aia era geanta de laptop. Sigur nu i-a mirosit a pui rotisat. De ce dracu' sa sara sa apuce de ea. Stiu, unii caini latra la masini. Dar pana acum n-am vazut niciodata un caine sa sara sa muste vreo teava de esapament.

Nu, nu vreau. Nu vreau sa mai impart orasul cu caini vagabonzi. Am mai spus-o si inainte, sunt pentru eutanasierea cainilor bolnavi de pe strazi. Imi plac animalele, sunt nebuna dupa unii caini, dar nu-i suport cand arata in halul ala si se comporta asa.

Ah, da. Pe langa javrele schiloade de pe strada, mi-ar placea sa-i vad eutanasiati si pe aia care le-au abandonat sau si-au facut un obicei din a le da mancarea lor stricata, da' nu le iau acasa ca nu isi permit. In primul rand pentru ca se dau iubitori de animale. Asa cum vad eu lucrurile, pentru ei cainii aia valoreaza exact cat mancarea lor stricata. Si nici un ban in plus.