on the verge of extinction... again

Capul meu impingand geamul, spatele meu impingand spatarul scaunului, de parca o jumatate de milimetru ar schimba ceva. Pun pariu ca la morga (vara!) miroase mai bine decat mirosea in jurul omului ala. Cum dracu' poate o fata sa-si tencuiasca obrajii cand ii lipseste unul dintre incisivi, restul sunt maro-portocalii, ii pute respiratia, are un par slinos si emana un miros de nu-stiu-ce-parfum combinat cu transpiratia de peste noapte? Mi-a adus aminte de un moment de acum... hmmm, ceva mai mult de 5 ani. Alte fete, socate de faptul ca imi spal parul zilnic. Sugestia de a creste treptat intervalul de timp dintre spalari...

Zapada nu se topise inca la Brasov. Nici azi nu s-a topit. Si imi patinau putin botinele pe zapada.

Sunat la interfon. "Livrare speciala, una bucata nepoata." Usa blocului deschisa, urcat scarile. Ajunsa in fata usii. Usa inchisa in bot. La asta nu ma asteptasem. Urlat cat puteam de clar cine sunt. Mi-a si fost frica sa mai intreb. Desi as fi vrut sa stiu exact. Incercat s-o fac sa nu mai planga pentru ca nu m-a vazut, nu mi-a recunoscut vocea.

"Culeasa" de tati. In camera mica, inspectat maruntisurle pe care mi le pusesera pe pat.
"In punguta asta ai soriceii - i-ai vazut?"
"Nu inca... aaa... ceva nu e in regula..." si am scos primul soricel din punguta
"Codita?"
"Da..."
"Si celalalt e la fel?"
"Da..."
Hohote de ras. Eu, rostogolindu-ma pe jos de ras... ROFL cat se poate de la propriu. Ras cu lacrimi, amandoi.
"Coditele... le-a pus coditele in cap..."
[I've heard of cephalopods, but never of mice with tails sticking out of their noses...]

"Mai aveti incornorati anul asta?"
"Reni?"
"Da..."
"Nu stiu..."