on the verge of extinction... again

Dar nu e normalitatea mea. Si nu vreau sa depun eforturi sa fie. Nu vreau sa incerc sa "ma integrez." Vreau doar sa fiu lasata dracului in pace. Si nu imi place ca mi s-a reprosat mereu, ca mi se reproseaza in continuare ca sunt asa, ca mi se da in cap ca sunt "salbatica."

Uneori incerc sa pretind ca sunt altfel. Pentru ca am obosit. Pentru ca nu mai suport criticile. Pentru ca nu mai rezist la alte reprosuri. Si nu stiu ce isi imagineaza altii, dar nu imi place. Pentru fiecare zi petrecuta in compania altora urmeaza zile si nopti de cosmar. Pentru mine. Pentru ca nimeni altcineva nu vede.

Mi s-a cerut sa fiu un catelus dragut si cuminte pentru cineva care "dorea sa ma vada." Asa ca m-am autofaultat. Ca sa fac ceva dragut. Rezultatul? N-a mai avut timp si probabil (nici) chef de mine. Gaura in bugetul care oricum era pe zero, deci acum e pe minus. Trei nopti nedormite si planse. Si ma sperie putin ca sunt treaza de mai bine de 70 de ore si nu simt nevoia sa adorm. Plus ca mi-am facut rau fizic. Cu intentie. Si n-o sa-mi revin fizic prea curand. Timp pierdut. Timp de care chiar as avea nevoie ca sa lucrez. Doar ca sunt prea varza ca sa-mi mai arda de orice. Si chiar ar trebui sa lucrez. Ca sa am ce sa prezint la un interviu de angajare. Asta ca sa nu stearga cu mine pe jos si sa revin la starea de acum, in care iar vegetez jumatate de luna...

Whatever Ozzy says...