on the verge of extinction... again

Mama nu-si blocase tastatura telefonului. Si ii are pe brontozaurel si pe brontozauru' mare pe fast dial. Si na, degeaba ii urla brontozaurelu' "alooooooo, invata sa-ti blochezi tastele!" ca ea nu merge pe strada cu capu' in poseta. Pacat ca nu se fac si toate sinapsele asa cum trebuie atunci cand isi pune lucrurile in poseta. Brontozaurelu' s-a lasat pagubas si a inchis telefonu'. Si a inchis iar ochii. Somn! Doar ca telefonu' n-a fost de acord. Si a inceput din nou sa sune. Tot mama. Alta injuratura in creieras in timp ce respingea apelul. Doar ca... asta s-a tot repetat de doua, trei... douazeci de ori - ahhh! Pana cand brontozaurelu' a raspuns iar - "aloooooooooooooooooooooooooo! mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, iti dai seama ca m-ai sunat?" Nici un raspuns. Asa ca brotozaurelu' s-a strambat si a pus telefonu' pe jos, fara sa mai inchida de data asta. Macar asa telefonu' nu mai putea sa sune. Si poate ca o ditamai factura asa, de invatatura de minte era solutia. Sau nu... cu intarziere s-a aprins si beculetu' in creierasu' brontozaurelului. Cum ca acum are nu stiu cate sute de minute incluse in abonament si sanse zero de a le consuma pe toate pana seara. Inchis telefon, format un numar. Al brontozaurului mare.
"'Neata, bombocel adormit de rata! Poti sa o inveti si tu pe mama sa-si blocheze tastele la telefon? Iar m-a sunat telefonu' ei din poseta. Poti? Te.rog.eu.frumos... noapte buna!"

Inchis. Scos bateria. Intors.la.somn.

Pentru cine se intreaba ce-i cu titlul... asa face telefonu' cand suna mama. Si apare o poza a unui pui de pantera care trage cu dintii de o cizma...