on the verge of extinction... again

Ziua de ieri va ramane in istorie ca o zi glorioasa. Mi-am reparat cuptorul cu microunde. Da, ala nou. In fine, l-am reparat e un fel de-a zice, ca de fapt nu i-am facut nimic, cred ca doar l-am speriat putin pentru ca mi-a tunat sa-l fac bucati si s-a hotarat sa functioneze iar dupa ce l-am asamblat la loc. De facut sigur nu i-am facut nimic. Nici nu stiu ce mi-a tunat sa-l desfac. De fapt stiu, frustrarea. Ma enerveaza teribil sa folosesc aragazul. Si cum domnu' cuptor cu microunde nu mai era dispus de ceva vreme sa incalzeasca nimic... Mergea setata puterea, mergea setat timpul, dar cand apasam pe start... nimic! Asa ca ieri mi-am zis... eh, mortu' nu mai poti sa-l omori, nu? Asa ca l-am facut praf. Fara sa ma mai tai, ca atunci cand l-am desfacut pe cel vechi si era sa raman fara un degetel (nu glumesc, am facut niste ochi cat cepele cand am vazut pana unde imi intrase tabla aia). Revenind la asta nou. L-am facut bucati, l-am studiat, n-am observat absolut nimic in neregula. Mbine, in afara de jeg, asa ca mi-am zis hai sa-l si curat putin daca tot i-am scos matele pe afara. L-am curatat, l-am studiat iar, n-am observat nimic, m-am scarpinat iar in cap (ah, apropo, veste buna, am observat ca nu mai naparlesc asa tare, deci se pare ca totusi n-o sa fiu cheala pana la 30 de ani), am ridicat din umeri si l-am asamblat la loc. Si am avut un moment de hai sa rad putin de mine si sa testez daca nu cumva s-a intamplat o minune. Ei bine... s-a intamplat! Functioneaza din nou. Probabil l-am speriat cu brutalitatea actului meu. Acum ma gandesc daca nu ajungeam la acelasi rezultat si fara sa-l fac bucati... doar urland la el. Eh, data viitoare cand se strica incerc si asta. Sper sa nu ma trezesc cu vecinii la usa...

Pijamaua mea e uda. De transpiratie. De la gat pana jos. As putea s-o storc. Si n-am facut nimic. Stau in pat cu botul deasupra laptopului. Si atat. Ciudat. Ciudat rau! Nu mi s-a mai intamplat niciodata asta. Niciodata!

That's all, folks!