on the verge of extinction... again

fantomele

Vineri, la intoarcerea in Bucuresti. Vagonul aproape gol. Mai putin in zona in care stateam eu. Si mi-as fi dorit sa fiu singura. Nu cu oameni, cu fantome. Trenul a intarziat peste jumatate de ora. Uneori ma gandeam ca as putea sa cobor si sa alerg pe langa el, asa de incet se deplasa. Nu stateam deloc prost la capitolul geografie. Dar stau chiar mai bine dupa doua ore in care am tot verificat pe telefon unde ma aflu.

Fantomele au dat navala in magazinele din Bucuresti inainte de sarbatori. Magazinele pustii, fara oameni, fara produse. Iar eu m-am intors vineri seara acasa injurand ca n-am gasit ce cautam. Si asta m-a facut sa ies in oras si sambata dimineata ca poate... Am fost ceva mai norocoasa decat vineri seara, dar nu cu mult.

Un sentiment sinistru de "am mai trait asta". Sambata dimineata. Parca retraiam momente de la Pastele de acum 9 ani. Ala a fost in duminica in care a fost si cursa de la Imola (Marele Premiu al statului San Marino) in acel an. Aia a fost prima cursa castigata de Ralf Schumacher in cariera. 15 aprilie 2001. 9 zile dupa balul majoratului organizat de clasa noastra pentru cei mari (de a XII-a). 9 zile dupa ce m-am "cuplat" si eu pentru prima data in viata. 6 zile inainte de un moment rece pe care nu-l voi uita vreodata. 5 zile dupa ultima data la care am calcat intr-o biserica pentru ceva diferit de o inmormantare. 5 zile dupa ce am iesit pentru prima data in oras cu un baiat. 3 zile dupa majoratul unei colege. Cu 3 zile inainte sa imi pierd inocenta... si nu ma refer la sex. Inca tin minte perfect toata perioada aia. Tricoul rosu pe care l-am purtat in acel an de Paste si pe care il aveam din clasa a saptea. Majoratele din perioada aceea, tinute la "La Magaru' Priponit", de unde n-am vazut pe geam magari, ci doar... vaci... Pantalonii mei negri de stofa, cumparati special pentru acel bal al majoratului. Bluzita rosie creponata primita cadou de Craciun cu cateva luni in urma de la o alta colega si purtata pentru prima data tot la acel bal al majoratului. Bluzita albastra transparenta cumparata pentru majoratul unei alte colege careia ii placea culoarea - m-am gandit ca ar fi dragut sa-i port culoarea preferata la majorat. Furia, frica si disperarea din acele zile de Paste. Si gestul disperat dupa acea cearta urata cu ai mei. Cele mai negre zile ale vietii mele in mijlocul multor momente frumoase. Motivul pentru care Pastele e cea mai urata perioada a anului pentru mine.

As vrea sa pot sterge cu buretele ultimele sase zile. Pentru ca am pierdut enorm...

S-a terminat... sper! Inca ma tem ca s-ar putea sa ma trezesc maine dimineata cu ai mei la usa. Dar, chiar daca nu am ghinionul asta, consecintele raman. Ceea ce e trist...

7 pareri

cine
Camil Stoenescu
cand
duminică, 4 aprilie 2010 la 21:40:00 EEST
curios, mă gândeam tot la fantome (din trecut) când mă plimbam weekendul acesta prin Craiova, unde fiecare colț de stradă conține zeci de amintri și momente suprapuse. dar asta e deja o povestea prea lungă pentru un comentariu...
cine
mircea
cand
duminică, 4 aprilie 2010 la 22:03:00 EEST
Unele lucruri ar trebui uitate. Nu sterse cu buretele. Uitate. Da-le dracului. Daca ai cazut, te ridici, te stergi de praf si-ti misti curul mai departe. Try to evolute.
cine
Camil Stoenescu
cand
duminică, 4 aprilie 2010 la 22:24:00 EEST
@ mircea - știu că ai dreptate, doar că uneori nu e destul să vrei. trebuie să și poți să uiți. iar memoria e o chestie tare păcătoasă
cine
brontozaurel
cand
luni, 5 aprilie 2010 la 14:03:00 EEST
@Camil: Daca as mai avea curajul sa ma plimb vreodata prin Brasov pe Strada Lunga sau pe stradutele din zona aia... uf!


@mircea: Sunt aspecte diferite. Nu pot sa uit si nu cred ca e bine sa uit... desi oricum repet aceleasi greseli chiar daca nu uit. Cat despre sters de praf si mers mai departe... nu cred ca e o alegere. Altceva chiar nu mai pot face acum. Oricat de aiurea li s-ar parea unora ca eu aseara (in noaptea dintre duminica si lunea de Paste) spalam vase, spalam pe jos, spalam incaltari, faceam ordine prin casa... iar azi o sa sterg iar praful, o sa dau cu aspiratorul, o sa-mi fac ordine prin hartii si o sa termin de facut ordine prin haine... E felul meu de a ma curata, de a curata fizic locul asta de ce a fost saptamana trecuta. Cand am momente proaste devin neglijenta. Ma demachiez? vata sau dischetele demachiante zboara din mana mea pe jos. Nu mai am grija sa murdaresc cat mai putine vase si se aduna... pe unde se nimeresc sa ramana (pe aragaz, pe cuptorul cu microunde, pe dulap, pe masuta, pe masina de spalat, pe scaunel, pe jos... si mi se mai si intampla sa calc prin ele). Hainele zboara si ele in dreapta si-n stanga, daca imi sta ceva in drum e daramat... casa ajunge sa fie un dezastru foarte repede.
cine
Camil Stoenescu
cand
luni, 5 aprilie 2010 la 20:02:00 EEST
cunosc. și eu am străzi și zone pe unde nu pot călca. nu pt ca aș avea amintiri insuportabile legate de ele, ci tocmai din contră. trecutul mult prea bun comparativ cu prezentul..
cine
brontozaurel
cand
marți, 6 aprilie 2010 la 03:27:00 EEST
Atata timp cat nu exista nimic din prezent care sa loveasca exact in acelasi loc, exact in momentul in care o iau inapoi printre amintiri... amintirile alea nu sunt nici bune si nici rele... pur si simplu sunt... ale mele...

Acum aproape doi ani am fost pe acolo. Dar ai mei nu erau in Brasov. That made all the difference in the world.

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)