on the verge of extinction... again

[Am inceput sa scriu asta acum 8 zile, aproape am terminat-o si apoi mi-au taiat netu'...]

De ce din februarie? Pentru ca luna asta n-am cu ce ma lauda ca as fi incercat. De, am dat toti banii pentru orice altceva, am schimbat si o parte din bonurile de masa pentru un bilet in fata scenei... Dar am o singura sansa in viata sa-i vad.

Balocco. Am incercat multe chestii de la ei care mi-au placut. Amaretti. Un nume care mie imi suna foarte bine. Balocco Amaretti (link, screenshot). N-am fost dezamagita. Sunt excelenti cu ceai. Teekanne. Ca tot a venit vorba de Teekanne, asta e pur si simplu genial! Probabil preferatul meu din ce am incercat pana acum. Mai e si marea mea slabiciune Twinings Apple, Cinnamon & Raisin.

Divella. Tortini alla crema di nocciola (link, screenshot). Un fel de briose. Nu puteam sa rezist. Briosele sunt o descoperire relativ recenta pentru mine. Nu stiam de asa ceva pana in urma cu patru- cinci ani. Trebuia sa le incerc si pe astea, chiar daca eu nu ma dau in vant dupa gustul de alune... iar briosele Divella, dupa cum se poate vedea din poza, erau cu crema de alune. Si totusi mi-au placut (da, stiu, probabil pentru ca nu se simtea asa tare influenta alunelor in crema aia). Ceea ce nu pot spune despre... aaa, nici eu nu stiu sigur cum sa le zic... al doilea pachet de la Divella? Pan di Spagna ricoperto al cacao magro (link, screenshot). Mi s-a parut foarte tentanta poza, dar cand le-am incercat... dezamagire totala! Crema de cacao este de-a dreptul gretoasa. Eu n-am reusit sa trec de prima muscatura din prima bucata. Excrementally bad! De evitat. Pe veci. Si nu cred ca ma mai ating nici de produse similare o vreme buna.

Mauxion (poza cu gama, screenshot). O marca a Ludwig Schokolade, adica tot aia de care tin si Schogetten. Milk Chocolate with Raisins & Hazelnuts. Aici sunt subiectiva. Dar ciocolata si programarea merg bine impreuna. Chiar daca ma murdaresc in ultimul hal, ca un purcelus, pentru ca mereu uit de ciocolata si, fiind asa aproape de laptop, se cam topeste. Sau se topeste bine de tot uneori. Ca poate lucrez la ceva interesant. Si imi e cel mai comod sa o pun in dreapta pe unde imi scoate toata caldura. Si asa ajung uneori sa ling ciocolata aproape lichida din staniol. E totusi bine ca n-am varsat nici una in pat pana acum.

Islere. Tin minte ca acum multi ani imi tot lua mama dracii din astea de la o cofetarie. Aproape in fiecare zi cand se intorcea de la serviciu. Si trebuia sa le ascunda de mine daca vroia sa-mi ramana ca desert pentru a doua zi. La inceput erau cu o crema care mie imi placea mult. Apoi s-au stricat. Crema aia buna a fost inlocuita cu o crema gretoasa in care se simtea mult, dar mult prea puternic influenta de unt. Cutia asta am vrut s-o cumpar multa vreme. Tot aparea si disparea din magazin. Parca asa, ca sa-mi faca in ciuda, aparea tocmai cand nu aveam bani de ea. Da, stiu, e doar 3 lei si ceva, dar uneori nu am nici atat. Uneori mai merg si cu 0.15 lei pentru o eugenie. Ca atat mai am in casa. Si, dupa... aaa, doua luni? am reusit sa mi-o iau. Nostalgia asta! Din pacate, a fost urmata de o dezamagire crunta. Nu, nu, nu. Nu mi-a placut gustul, cum se simte in gura. De lasat nostalgia la o parte si de evitat.

Le Gourmet. Mi-a trebuit sa fiu curioasa rau si sa-mi iau trei sortimente. Care m-au dezamagit toate trei.

KuchenMeister. Un nume care imi inspira incredere. Am mai incercat chestii de la ei (poze: 1, 2, 3) si mi-au placut. Si briosele astea au fost bune la gust - amuzant ca mi-au placut totusi mai mult briosele Stracciatella (screenshot), desi eu de obicei le prefer pe cele cu ciocolata (screenshot). Le-am incercat insa intr-o dupa-amiaza cand de-abia ma trezisem cu o durere crunta in gat (da, stiu, sunt tampita ca lucrez noptile si dorm in timpul zilei si ma culc cu parul ud si toate geamurile deschise dupa ce am facut dus... da, chiar si iarna uneori). Si, oricat de moi ar fi fost briosele, tot au fost tortura pentru gatul meu.

Wall of Shame. Am scris ca ieri am incercat cea mai groaznica tableta de ciocolata. Kandia Amaruie 55% cu crema de zmeura. Ciocolata in sine nu e rea. E chiar buna la gust in comparatie cu crema, care este... chiar dincolo de acel "excrementally bad" cu care am etichetat draciile de la Divella. Oribila atat la gust cat si la miros. Cealalta e decenta in comparatie cu asta. Chiar daca nu sunt eu nebuna dupa cremele de alune. Dar cea cu zmeura a fost dezgustatoare. La capitolul asta - ciocolata neagra cu crema de zmeura - recomand cu caldura Anthon Berg (link .dk, link .ro). Raspberry Cream Filled Chocolate Twists (link, poza 1, poza 2). Absolut geniale, le-am incercat la inceputul lui ianuarie 2009. Costa de 4 ori mai mult pe suta de grame, dar merita!