on the verge of extinction... again

Purcelusul neglijent sunt eu pentru ca reusesc sa fac asa o mizerie uneori. Cand repar unele chestii, cand mananc unele chestii. Imi plac la nebunie perele zemoase. Dar ma incleiez pana la coate. Nu-mi plac chestiile cu zahar pudra. De multe ori si pentru ca devin prea dulci. Iar eu is aia cu o pasiune pentru dulciurile... nu foarte dulci (si totusi crema de zahar ars imi place la nebunie). Dupa mine, Milka ar trebui sa renunte la ciocolata cu lapte si sa foloseasca doar ciocolata amaruie pe care o folosesc la produsele cu martipan. Sau aia folosita la gama Zart & Dunkel. Si, cand eram mica, am ingrozit-o pe o matusa atunci cand m-a intrebat cat zahar si cat cacao sa imi puna la lapte. Iar eu i-am raspuns senina patru-cinci lingurite de cacao si una-doua de zahar. A trebuit sa o caute pe mama ca sa ii confirme ca da, asa imi place mie. Insa de fiecare data nu imi plac pentru ca draciile acoperite in zahar pudra sunt ocazia perfecta sa fac o groaza de chestii sa para ninse. Haine, covoare, mobila... orice e prin jur.

Si totusi azi am comis-o cu doua chestii. Pe principul cica oferta limitata, hai sa le incercam o data in viata. Cosulete cu Mere si Semilune cu Migdale. O slabiciune veche, veche de tot si una mai noua.

Chestiile cu mere. Mamaia (mama tatalui) face niste placinte cu mere absolut geniale. Cu foi subtiri, subtiri de tot, aproape inexistente. Umplutura cu mere e la putere si asta mi-a placut mereu la nebunie. Mama... face o chestie din doua foi groase cu ceva umplutura intre. Si cu zahar pudra deasupra. Bineinteles ca atunci cand nu ma vedea mama eu mancam umplutura si painea uscata pardon, foile alea doua se duceau la prietenii mei inaripati. Da, imi plac mult porumbeii. Fara glume cu ciulama, ca il fac eu ciulama pe ala care indrazneste. Asa ii ziceam mereu lui tati cand ma necajea, ca il fac eu pe el ciulama daca se mai ia de ugugu ai mei. Ai mei e un fel de-a zice, ca de fapt erau ai unui vecin care ii crestea in pod. Da' pentru mine erau ai mei ca ii iubeam mult. Revenind. Imi plac mult chestiile cu mere, cu conditia sa fie in haine subtiri-subtiri... ca de vara.

Chestiile cu migdale. Imi place gustul, imi place mirosul, dar... nu-mi place sa mestec la ele. Asa ca ma limitez la pasta de migdale si la Amaretto.

Cum mi-au placut? Am fost dezamagita de sortimentul cu mere. Prea putina umplutura, aia putina care era mi-a parut artificiala. Si mai erau si in zahar pudra. O, la dracu', e trecut de ora 22, nu mai pot da cu aspiratorul in seara asta. Cu siguranta n-o sa le termin eu. Cele cu migdale... Am ezitat inainte sa le iau. Nu stiam daca nu cumva au si bucati de migdale inauntru. Din fericire n-au. Din pacate, dupa cum se poate vedea, sunt si ele acoperite in zahar pudra, asa ca intra la categoria "cum strici un produs care ar putea fi perfect". Imi plac la gust, imi place cum se rup in bucati, imi place cum le simt in gura. Nu imi place ca si astea ma pun sa scot aspiratorul. Si ca stiu ca ar fi fost mai bune la gust fara stratul de zahar. Le-am ciocnit intre ele, am incercat sa le razui, tot n-am reusit sa scap complet de stratul ala. Poate mi se aprinde beculetul asa cum trebuie maine...