on the verge of extinction... again

Sau Ballantine's Day, dupa cum zicea Envi. Nu prea am cu ce sa ma laud ca as fi incercat. E vorba de o singura tableta de ciocolata cu inimioare. De fapt, ca sa fiu sincera, nu prea am cu ce sa ma laud ca as fi incercat pe tot anul asta. In afara de tableta asta... se poate spune ca am fost prudenta. Singurele chestii noi pe care le-am mai incercat in materie de ciocolata au fost niste ghinde cu crema cocktail de la Friedel... ramase la reducere dupa sarbatori. Restul a fost Lindt. Nimic nou, doar chestii cunoscute. Si daca imi sunt cunoscute si mi-am luat inca o data... inseamna ca sunt divine. Tableta Lindt Excellence 70% (mmm, nu ma mai atinsesem de asa ceva de multisor) si figurine de sarbatori (mos cu reni, omuleti de zapada si ingerasi). Si trei praline de la Cote d'Or. La fel, chestii cunoscute, chestii care stiu ca imi plac.

Bun. Ciocolata de sfantu' Balentin (copyright & copyleft Envi). Heidi LoveVenture Passion Fruit. Ambalajul e rosu. Si mie imi place culoarea rosie. Corect, Ferrari. Asta e primul lucru la care ma gandesc cand vad rosu. Si totusi... chiar daca imi place culoarea rosie, combinatia de rosu plus auriu nu ma incanta din punct de vedere estetic. LoveVenture? Uuu... asta dupa ChocoVenture si WinterVenture. Ma-ntreb ce-o sa nascoceasca de Paste - EasterVenture? BunnyVenture? Inca o chestie. Are 80 de grame, spre deosebire de ChocoVenture si WinterVenture care au 90 de grame. Ambalajele au insa exact aceleasi dimensiuni. Si e si o idee mai scumpa decat ChocoVenture si WinterVenture. Hmmm... si parca intr-o vreme ciocolatele Heidi aveau si ele 100 grame. Nu ma asteptam la mare lucru. Sincer, ma asteptam sa nu-mi placa. Dar totusi a placut papilelor gustative. Cumva, au reusit sa o scoata buna la gust. Nu mi-a placut ca a ramas cam multa pe dinti... stop! Da, am cam mestecat la ea. Pentru ca am luat-o la nici trei zile dupa tableta Lindt. Care e mult mai fina. Si dupa Lindt... asta nu mi-a mai placut cum se simtea pe limba daca pur si simplu o lasam sa se topesca... stop! Cum poate sa fie o ciocolata amaruie mai cremoasa decat una cu lapte? Ca doar aia amaruie n-are lapte. Pai... tehnic vorbind, uite d-aia! Ma refer la ordinea ingredientelor pe lista de ingrediente. Sunt listate in ordinea importantei acolo. Primul ingredient se gaseste in cantitatea cea mai mare si asa mai departe.

Concluzie. Ambalajul comunica destul de bine ocazia, e buna la gust, dar daca e sa-mi iau iar o ciocolata pe care am mai incercat-o... eu cu siguranta raman la Lindt. De la Heidi ma mai intereseaza sa incerc doar trufele (link, screenshot), pe care nu le-am vazut inca prin magazine pana acum (bine, stiu, ar trebui sa mai calc printr-un magazin prin fata rafturilor cu ciocolata mai intai). E o preferinta personala, stiu ca multi nu suporta ciocolata amaruie. Nici mie nu-mi place dincolo de o anumita limita. Dar tableta Excellence (un nume pe care il merita pe deplin) 70% (link, screenshot) e standardul de aur in materie de ciocolata neagra. In caz ca se intreaba cineva... da, se simte destul de puternic aroma de vanilie. Ciocolata simpla Lindt in general e standardul de aur pentru mine. Am incercat prima ciocolata Lindt pe 22 noiembrie 2003 (aveam partial la electromagnetism in ziua aia, asa tin minte)... si a redefinit notiunea de ciocolata pentru mine.