on the verge of extinction... again

Hmmm... a fost... amuzant? interesant?

Ora 18:24. Sun din nou. Imi confunda vocea cu a altcuiva... bine ca macar a zis un nume feminin si nu m-a luat drept un copil care incearca sa-l imite pe Mickey Mouse (da, mi s-a intamplat si asta). Din nou isi cere scuze si imi spune ca nu vor face programarile decat maine dimineata, desi ar fi trebuit sa le fi facut de azi.

Ieri... am simtit ca-mi pica in cap cerul... am fost foarte dezamagita. Azi... nu m-am putut abtine, m-a bufnit un ras nebun. Ciudat, nu? Ceea ce am gasit ieri devastator, azi mi s-a parut amuzant. Omul isi tot cerea scuze. Aproape toata conversatia a fost numai scuze si "te rog frumos sa nu te superi" - spuse pe un ton dulce de tot. Si nu m-am mai putut abtine de la inca o chestie...

"Presupun ca nu se poate sa am vreo preferinta, nu?" Drace, ce ticaloasa pot fi! Amuzant gand, nu? Dar din moment ce oricum operatia propriu-zisa de extractie a tijelor e una simpla, "de 5 minute", si din moment ce tot isi cere scuze, pot sa incerc sa cer o data eu, nu? "Ia spune, ce preferinta?" Hehe, ce ticaloasa sunt! "Pai... cat mai spre mijlocul saptamanii... nu la sfarsit, nu la inceput... miercuri!" Imi promite ca miercuri va fi ziua si ramane sa il sun din nou maine la aceeasi ora (dupa 18) ca sa imi confirme. Din nou scuze, din nou ma roaga sa nu ma supar - din nou nu ma pot abtine si ma bufneste rasul.

Na, eu sper acum sa nu uite... desi eu cred ca n-o sa uite, ce naiba?