on the verge of extinction... again

Da, exista si asa ceva. A primit tati una in urma cu ceva vreme. Si nu a fost singurul. Imi povestea ca un coleg de-al lui a baut continutul fara sa-i spuna nevestei si l-a inlocuit cu ceai. Iar apoi au avut ceva rude in vizita si nevasta a vrut sa le serveasca din sabie... ghinion!

Mie nu-mi place tuica. E drept ca n-am mai baut de cand aveam patru ani. Atunci a fost una facuta de tati si tinuta intr-o sticla de apa minerala. A ajuns la mine in pahar pentru ca tati a incurcat sticlele. Ce a urmat cred ca nu e greu de imaginat - am batut recordul mondial de viteza pana la chiuveta din bucatarie si am inceput sa urlu la tati ca ce mi-a pus in pahar...

Insa a fost distractiv sa ma prostesc putin cu sabia de sticla. Poze. Si sa ma gandesc cum ar fi fost sa fi avut asa ceva cand i-am asteptat pe cei de la Amon Amarth sa revina la autocar dupa concert.

Recunosc ca ceva totusi bausem inainte. Cointreau.