Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

one more...

Joe Lynn Turner - live in 2010

Inca un "la multi ani!" si inca o istorie muzicala personala... amandoua pentru acelasi nume la care am ajuns din mai multe directii.

Probabil ca o sa ma consider mereu inculta din punct de vedere muzical. Mi-am petrecut doua treimi din viata pana acum fara sa am habar de nimic din ce tine de "zona" asta. Si asta face ca ultimii ani sa-mi para foarte bogati in descoperiri. Cum a inceput totul cred ca am mai povestit... Pe scurt, a fost ceva de genul i-am vazut mutra lu' Steven Tyler la televizor, m-am speriat ("brrr, urat mai e individu'!"), am schimbat canalul (nu inainte sa-mi ramana pe creieras ca scria "Aerosmith" in stanga jos)... pentru ca la putin timp dupa sa ajunga sa-mi placa o piesa auzita la radio in timp ce lucram la mate... piesa despre care nu aveam sa aflu decat la sfarsit ca le apartine celor de la Aerosmith. Si asa s-a nascut interesul pentru Aerosmith si pentru muzica rock in general.

Aveam in jur de 20 de ani (mhm, asta se intampla prin 2004) cand, cautand pe net (la altii, eu n-aveam pe atunci net acasa) raritati/ curiozitati Aerosmith, m-am impiedicat de piesa asta (ahem, dupa cum se poate banui, un mp3 gasit pe DC++). Si daca de Dio auzisem (a nu se intelege ca ascultasem inca, doar ca macar imi trecuse pe la urechi numele), celalalt nume imi era complet necunoscut. Si eu am fost initial convinsa ca e vorba de o tipa (ooops, da, stiu... inculta rau). Si n-am "sapat" ca sa aflu mai multe. Pentru o vreme...

De fapt ceva mai multa vreme. Pana cand am dat de G3: Live in Denver. Cu Joe Satriani, Steve Vai si, da, in anul ala, Yngwie Malmsteen. De-abia atunci am aflat ca e vorba de un tip... nu de o tipa. Si atunci am facut rost de discografie. Ce a prins instant a fost sfarsitul anilor '80 cu Trilogy, Odyssey si, mai mult decat orice altceva, albumul live care le-a urmat - Trial by Fire: Live in Leningrad. Asa m-a pocnit ca eu mai auzisem piesa asta candva. Si pe asta. Habar n-am cand... pur si simplu imi sunau cunoscute. Si a ajuns sa-mi placa la nebunie o alta, pe care n-o mai auzisem, dar era asa intensa live - asta! Insa la momentul respectiv (si o vreme dupa aia) n-am stiut cine era guristul de pe acel album live. Chiar daca imi placea vocea, pe moment nu m-am gandit sa "sap" mai adanc.

Intre timp, descoperisem albumele solo ale lui Dio. Si imi placusera, asa ca, dupa ce am intrat si eu in randul oamenilor conectati la internet si acasa (august 2006), m-am apucat sa "sap" sa vad ce mai gasesc cu Dio la voce. Prima "oprire" - Rainbow. Aaa... da. Cumva, eu am ajuns sa ascult Black Sabbath cu Dio de-abia mai tarziu, in 2007, cand am pus gherutele pe proaspatul DVD live (cred ca a fost prima chestie scoasa cu numele de Heaven & Hell)... chiar daca primele albume Black Sabbath le-am descoperit in iulie 2004. Doar ca atunci m-am apucat sa le ascult "sistematic" asa ca, in timp ce primele albume au prins instant (amuzant, asta nu s-a prea intamplat cand m-am apucat sa ascult alte trupe in felul asta organizat, incepand cu primul album - cred ca am mai spus ca n-am putut inghiti Iron Maiden cu Paul Di'Anno la voce) si multe piese de pe ele au devenit obsesii muzicale... cand am ajuns la Technical Ecstasy... s-a rupt firul. N-am putut sa inghit albumul ala si n-am mers mai departe. Asa ca am facut tarziu cunostinta cu albumele Black Sabbath cu Dio la voce. Dar am deviat, asa ca as face bine sa revin. La Rainbow. Dupa cum am spus, intai am facut cunostinta cu albumele din perioada Dio. One day, in the year of the fox... Mhm, The Temple of the King. De pe primul album. Piesa mea preferata de la Rainbow? Cu siguranta... Si apoi am facut cunostinta cu diverse piese Rainbow din perioadele de dupa Dio. Albumul cu Graham Bonnet - n-a prins (e drept ca nici n-am ascultat vreodata ceva live cu el). Dar mi-au intrat pe sub piele destule alte piese cu o voce care nu era nici a lui Dio si nici a lui Graham Bonnet. Chiar daca una dintre ele are asociat un videoclip dureros de prost. Vocea era a lui Joe Lynn Turner si, chiar daca imi placea cum suna, nu pot spune ca i-am apreciat-o cu adevarat la inceput. Meh, nu are cum sa sune asa live, nu? Insa foarte repede am dat de DVD-ul Live Between the Eyes (live in San Antonio 1982). Si peste un live din Tokyo din 1984. Si... intr-adevar... wow!

Si apoi m-am lamurit si ca vocea de pe Trial by Fire: Live in Leningrad era tot a lui Joe Lynn Turner. Asta dupa o noua perioada in care am frecat in draci cam tot ce a putut sa scoata suedezu' care momentan e #1 pe listuta mea cu "vreau sa-i vad live... inainte sa crape careva din noi". Pe #2 sunt Twisted Sister, bineinteles.

Asa ca da... am ajuns sa am o slabiciune pentru nenea. Atat din cauza perioadei in care a facut parte din Rainbow, cat si din cauza perioadei cu Yngwie (si totusi, in ambele cazuri intra in ecuatie si comparatiile cu alti vocalisti excelenti). Anul trecut, m-am impiedicat pe YouTube de un clip live cu el. Nu mai tin minte de unde era inregistrarea sau de cand (desi era recenta, din ultimii doi-trei ani), tin minte doar niste lumini verzi si o haina neagra de piele peste o camasa alba. Si apoi am tot trecut dintr-un clip live in altul. Si am devenit curioasa si am ajuns sa ascult si o parte din ce-a mai scos in ultimii 20 de ani.

Saptamana trecuta ma holbam sa vad ce albume au mai aparut in 2011. Din pacate (!!!), nu ajung sa ascult prea multe chestii cu adevarat noi (prin asta inteleg albume noi de la trupe complet noi pentru mine pentru ca altfel cam urmaresc trupele care ma intereseaza... de obicei). Se-ntampla minunea doar daca imi atrage atentia vreo coperta de album (sau un videoclip cum a fost in cazul Outloud sau Wicked Sensation). Nu neaparat in mod placut. De exemplu, mi-a atras atentia coperta asta, care nu doar ca recicleaza un concept (care oricum a mai fost reciclat si oricum asta cu reciclatul ideilor se intampla si la case mai mari - RetroActive si Devil's Got a New Disguise prea imi aduc aminte de DaDa), dar se si foloseste de o imagine cunoscuta. Pacat, albumul imi suna bine... Revenind, saptamana trecuta mi-a atras atentia o coperta. De fapt... ceva ce scria pe ea - "featuring Joe Lynn Turner"... hopaaa! Cred ca atunci cand am vazut mi s-au facut ochii ca aia de demon, care stralucesc in intuneric... Albumul e placut, desi cam linistit pentru cat de nelinistita sunt eu in ultima vreme (daca vreau sa-i aud vocea lu' nenea, prefer un Spotlight Kid).

Si apoi mi-a picat fisa... 2 August. Joe Lynn Turner face 60 de ani. La multi ani!

Si pentru ca am spus ca sunt nelinistita... o versiune nebuna pentru Can't Happen Here:

PS - Poate ca n-ar fi trebuit sa trec peste albumul caruia ii apartine piesa asta. Doar ca eu il simt ciudat. Placut, dar ciudat.

PS#2 - Nu, toanta de mine n-a stiut ca a fost si pe la noi.

Photo: falmor.livejournal.com/138887.html

4 pareri la one more...

  • cine: Anonymous delete comment icon
    cand:
    Mie mi sa intamplat altfel...Tot in 2004 imi aduc si acum aminte: Era luna Martie si la tv se difuza filmul Armageddon...si mi-a placut melodia de la sfarsit( I Don't Want To Miss A Thing)...dupa terminarea filmului am schimbat pe un post de muzica si acolo aud...Legendara trupa de rock Aerosmith si-a lansat noul album....S-a facut celebra datorita coloanei sonore ale filmului Armageddon....de atunci A aparut aceasta Dragoste pentru Aerosmith(trupa mea preferata) si ca am avut ocazia vietii de ai vedea anu trecut concert la Bucuresti...a fost ceva de neimaginat in sufletul meu vazdu-l pe Steven Tyler,Joe Perry,Tom Hamilton,Brad Withford si Joey Kramer adica un singur cuvant AEROSMITH
  • cine: dracidus delete comment icon
    cand:
    'cus it's the same old story
    The same old story and dance...

    Mhm, daca ar fi sa fac cumva, un rabat de la normele conventionale ale societatii (si mi se permite), Aerosmith a pierdut foarte mult din calitate odata ce-au scos ultimele albume (Devil's got a new Disguise?!). Nu stiu, eu inca am ramas marcat profund de piesa Mama Kin si Dude, Looks like a Lady.

    In actuala forma e lui "eu", nu prea pot sa-mi dau seama cum de doua persoane au ajuns asa greu la muzica rock, si tocmai, printr-un artist care... Sa zicem ca piesa aia cu Miss a thing are la fel de multa treaba cu esenta hard rock a anilor '70 cam cat de multa treaba are orice formatie pseudo-pop romaneasca cu muzica trance/house adevarata.

    Intr-adevar, eu m-am nascut dupa 90 (1992) si la mine prima melodie rock pe care am auzit-o a fost Kickstand - Soundgarden (joc cu motociclete de la Electronic Arts - Road Rage). De atunci, urmatoarea piesa rock a fost My Generation - Limp Bizkit (anii 2000) si apoi, inevitabil, am fost "intoxicat" cu Lingin Park. Pe urma alte shit-uri comerciale/alternative (nu mai retin exact) pana am dat de Metallica. (200...6? 2007). De-acolo, pe tot thrashu posibil si imposibil si apoi pe heavy / hard (1970-1980).

    Nu prea imi vine sa cred ca autoarea a descoperit rock-u abia pe la 20 de ani... Chiar nu erau alte surse? Sau au fost alte conjuncturi...?
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    De fapt e "same old song and dance" - asta e si titlul piesei. Si, intamplator, exact piesa asta imi venea in minte noaptea trecuta.

    Devil's Got a New Disguise de la sfarsitul lui 2006 e compilatie. Exista doar doua piese "noi", cea cu acelasi titlu ca si albumul si Sedona Sunrise. Am pus ghilimele pentru ca de fapt ambele piese exista de pe vremea Permanent Vacation (albumul lor din '87, pe care a aparut si Dude Looks Like a Lady). Restul pieselor sunt fix cele mai cunoscute piese ale lor. Din cele doua piese noi, Devil's Got a New Disguise a prins la mine, Sedona Sunrise nu.

    Inainte de Devil's Got a New Disguise au avut un album de coveruri (coveruri dupa Aretha Franklin, Big Joe Williams, Bo Diddley, Sonny Boy Williamson & altii ca ei) in 2004 - Honkin' On Bobo.

    Si inainte de ala, doua compilatii: Young Lust (compilatie exclusiv post-reuniune la care am apreciat ca vine cu versiuni live sau cu orchestra ale unor piese plus alte chestii mai putin cunoscute) si O Yeah! Ultimate Aerosmith Hits (cu foarte bune si foarte rele din punctul meu de vedere, foarte bune pentru mine fiind faptul ca printre piesele vechi au inclus de data asta si Draw the Line si faptul ca pe langa piesa noua foarte iubita de radio si MTV - Girls of Summer, au mai venit cu inca una care mie personal mi-a placut mai mult - Lay It Down).

    Siii... inainte de asta, a fost ultimul lor album de studio pana in momentul de fata: 2001, Just Push Play. Cel cu care i-am descoperit si eu - asa m-am speriat de moaca lui Tyler (Aveam 16 ani, aproape 17). Album nou, clip nou, bagat des la televizor ca doar tot in perioada aia se intampla sa faca trupa 35 de ani de existenta, tot in perioada aia au ajuns si in Rock and Roll Hall of Fame, tot in perioada aia a fost si chestia cu MTV Icon. Nu era zi sa nu-i vad moaca urata a lu' Tyler pe MTV.
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    I Don't Wanna Miss a Thing din 1998. Sa zicem ca nu pot spune ca-ti inteleg comparatia, dar presupun ca vrei sa spui ca n-are legatura cu ce a fost trupa in anii '70. Cu asta sunt foarte de acord, la dracu', nici macar n-a fost scrisa de ei sau pentru ei... ei doar o canta. Personal, nu pot s-o inghit si n-o ascult niciodata acasa. Am ascultat-o insa la concert si trebuie sa admit ca acolo mi-a placut. Nu ca asta ar influenta faptul ca acasa tot nu-mi spune nimic. Indiferent ce parere as avea acasa despre destule din baladele lor - live, they really rock.

    Nu cred ca e greu de crezut ca cineva poate descoperi muzica rock prin trupa asta. Ce stiu eu ca se da la radio/ pe MTV sunt exact piesele... care n-au fost scrise de ei :)) care sunt usor de inghitit de oamenii care n-ar asculta rock altfel. Tin minte ca am sunat la radio prin 2003-2004 (?) si am cerut Janie's Got a Gun si mi-au zis "nu, nu, daca vrei Aerosmith, trebuie sa alegi dintre piesele astea: ..." si cea mai acceptabila varianta mi s-a parut Amazing. Mai departe de asta, daca cineva vrea sa descopere de unde a pornit trupa si alte trupe... e vorba de o alegere personala si de cat de tare isi doreste asta. Si spun a doua parte pentru ca eu nu am gasit niciodata un album mai vechi decat Permanent Vacation in magazinele noastre. E drept ca in 2007 am gasit in schimb versiunea pe DVD a concertului din '78 (Live Texxas Jam '78).

    In cazul meu... la noi in casa nu se asculta muzica. Punct. Orice post TV cu muzica era etichetat de ai mei cu "tampitii aia". Incepand din clasa a zecea am mai inceput sa mai arunc cate un ochi curios pe posturile cu muzica pentru ca prea multa lume la scoala vorbea despre muzici si eu n-aveam habar si am fost mereu prea timida sa intreb. De internet n-am auzit decat in clasa a XII-a (decembrie 2001) cand m-a luat o colega de manuta si mi-a aratat cum sa-mi fac o adresa de e-mail ca sa trimit mail-uri la universitati din Marea Britanie... poate-poate prind o bursa... ceea ce nu s-a intamplat. Pana in 2004 eu n-am avut decat o rasnita de calculator si nici n-am stiut ce sunt alea mp3-uri. Asa ca singurele mele surse de muzica au fost radioul si, pana in 2002, televizorul (unde nu puteam controla continutul). Si ce imi cumparam eu. Nu prea multe chestii, pentru ca nu prea stiam ce si din ce stiam nu prea gaseam si cand gaseam mai si costau multisor. In 2004 am inceput sa merg pe la alti oameni cu net sa caut muzici pentru ca in sfarsit aveam si eu calculator adevarat.

    [Funny how this whole post wasn't even about Aerosmith anyway.]

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii