on the verge of extinction... again

Din tara soarelui rasare. Sau aia cu cel mai aglomerat oras de pe glob. Sau aia cu celebrele ciuperci. De fum. Crescute dupa ce si-au scapat americanii bombele acolo. Sau aia in care a pierdut Niki Lauda titlul in 1976, refuzand sa continue dupa primele doua tururi. De, ploua torential, iar omul avea inca proaspata in minte amintirea accidentului de la Nurburgring care il lasase desfigurat dupa ce ramasese prins in masina in flacari. In fine, cred ca e clara nationalitatea sarpelui.

Joi dimineata. Stare de greata. Sar din videoclip in videoclip pe YouTube. "Suggestions" (fostul "Related Videos") e campionul mancatorilor de timp pentru mine. Si, la un moment dat, imi pica ochii pe a doua sugestie din lista. O coperta de album care mie imi sugereaza ca ar apartine de ceva trupa de black. O coperta realizata de un artist beat. Sau rupt de somn. Un nume de trupa care nu ma tenteaza. They're probably crap anyway, bleah... Si scanez mai departe lista cu sugestii. Ochii mei au ales urmatoarea piesa. Si dau click click... insa nu unde trebuia. Nici nu ma mai prind unde, nici nu-mi mai pasa, sunt deja pe hol in drum spre baie.

Ciulesc urechile din baie. Ce dracu'? Yngwie Malmsteen?!?!? Si apoi ceva ce aduce a Dissection. Si ceva ce aduce a Mayhem din perioada in care Dead nu era mort. Da, stiu, e motiv de crapare de ras cum suna asta in engleza. Chiar am cautat pe YouTube sa vad daca nu exista o inregistrare TV cu stirea mortii lui, sunt chiar curioasa sa stiu cum au formulat. Din pacate... n-am gasit. Desi pentru altii exista asa ceva pe YouTube. Dadusem candva peste una pentru Steve Clark. In fine... revenind. La poveste si la calculator. Piesa deja terminata. Surpriza, sunt chiar aia despre care gandisem "they're probably crap anyway, bleah..." Citesc si descrierea. Melodic death metal. Fi-ti-ar metalu' de ras, unde-i deathu'? Nu neg, aduce pe alocuri, da' mai mult a black imi suna piesa aia. In fine, sa mai incercam una, poate s-a intimidat la aflarea aprecierii mele initiale si s-a ascuns in alta piesa. Click. Iar incep cu ceva ce aduce a nenea Malmsteen. Nu dureaza mult. Si... vine momentul. Vocea se transforma. Un "aaaaahhhhh" care aduce putin a Johann Hegg. Hehe, uite unde s-o ascuns deathu'...

Inca o piesa. Incepe pe stilul Amon Amarth. Si apoi vocea se transforma si devine subtirica, dupa care se transforma inapoi. Si iar o bucata a la Malmsteen. Tot imi suna a black prin multe locuri.

Trebuie sa recunosc, le-am frecat ore in sir piesele pe YouTube. Suicide Diary (urcata acum pe locul intai in topul obsesiilor mele de moment, de la 1:45 incolo e dementa pura), Siren Night, Bloody Gates, Plastic Arts, Cradle of Insanity... cred ca as putea sa insir ca recomandari trei sferturi din piesele prin care am trecut. Omuletii cu ochi oblici chiar merita ascultati. Da, ei sunt. Sarpele, vreau sa zic. Serpent ii cheama.

Ah, si in caz ca se intreaba cineva... nu, nu inteleg nimic din ce zice...